Ies seara la geam, si beau un ceai cald, meditand la toate lucrurile care mi s-au adunat in gandul meu...in timpul zilei.......si imi dau lacrimile amintindu-mi cat de nechibzuit sunt cand imi dau seama ca nu am facut altceva decat sa ma trezesc dimineata pe la ora 6, sa beau o cacao cu lapte, sa ma imbrac,sa recit o rugaciune pe care o repet in fiecare dimineata in fuga,apoi sa ma grabesc la lucru,cu ochii obositi si cu frica urmatoarelor evenimente care s-ar intampla......apoi, venind obosit de la lucru, si intrand nervos pe usa, si trantindu-ma in pat , adormind fara nici o pofta de viata,sa ignor prezenta lui dumnezeu asa in fiecare zi,pana cand,ajung sa nu mai simt care este eroerea si esecul in tot acest mod de viata.........daca ne-am da seama cat de mult inseamna pentru Dumnezeu macar o ora pe zi atunci cand stam de vorba cu el si chiar fara cuvinte,.......am fi cei mai fericiti de pe pamant.un timp de partasie cu el, ne schimba viata in fiecare zi si nu mai suntem innabusiti de depresii si atatea greutati la care de atatea ori privim chiar daca este impotriva voii lui Dumnezeu.