Măsura cu care Îl măsurăm pe Dumnezeu, este măsura cu care vom lua de la El prin credinţă. Din fericire, Dumnezeu nu ne dă după măsura credinţei noastre ci după măsura bogăţiei harului Său. Din păcate, noi nu luăm, după măsura harului Lui Dumnezeu ci după măsura credinţei noastre.

Credinţa este mâna cu care primim ceea ce Dumnezeu ne dă. Dacă în această mână, noi ţinem temeri, îngrijorări, îndoieli, pumnul este strâns şi nu putem primi. Pentru a avea mâna larg deschisă, trebuie să credem trei reguli de bază:

- Dumnezeu este bun şi El vrea să-mi împlinească nevoile.
- Dumnezeu poate sa-mi împlinească nevoile
- Eu sunt 100% calificat (prin sângele Lui Cristos, nu prin faptele mele) pentru a primi toate binecuvântările pe care El le are pentru mine.

Dacă eu Îl limitez pe Dumnezeu, îmi voi limita binecuvântările. Dacă cred că problema mea este prea neânsemnată pentru El, că are lucruri mai importante de făcut, sau că banii pentru concediul meu ar fi mult mai bine folosiţi dacă i-ar da celor ce mor de foame, deci să nu am tupeul să mai cer când alţii nu au nici pâine pe masă, în mâna mea va ajunge doar ceea ce eu cred, cu toate că Dumnezeu deja a răspuns nevoii mele încă înainte ca eu să o formulez.

De unde ştiu că a răspuns??? Fiindcă El deja mi-a dat toate lucrurile in Isus Cristos! Şi toate lucrurile, nu îneseamnă doar nevoile de bază ci TOATE!

1Jn 5:14-15 Îndrăzneala, pe care o avem la El, este că, dacă cerem ceva după voia Lui, ne ascultă. Şi dacă ştim că ne ascultă, orice i-am cere, ştim că sîntem stăpîni pe lucrurile pe cari I le-am cerut.

2Co 9:8 Şi Dumnezeu poate să vă umple cu orice har, pentruca, avînd totdeauna în toate lucrurile din destul, să prisosiţi în orice faptă bună,
2Co 9:11 În chipul acesta veţi fi îmbogăţiţi în toate privinţele, pentru orice dărnicie, care, prin noi, va face să se aducă mulţămiri lui Dumnezeu.

Cu alte cuvinte, dacă Îl consideri pe Dumnezeu, mare, atotputernic, dorind din toată inima şi tot sufletul să-ţi facă binele (Ieremia32:41) şi pe tine în poziţia de îndreptăţit (prin Cristos) în a primi tot ceea ce El vrea să îţi dea, vei avea parte de o viaţă din abundenţă, după cum a promis Păstorul cel Bun.

Dacă Îl consideri pe Dumnezeu preocupat doar de lucrurile cu adevărat importante, sau prea ocupat ca să-ţi asculte mofturile, neinteresat de nevoile tale fireşti ci doar de cele spirituale sau poate preocupat doar de viaţa ta veşnică, nu şi de cea de aici de pe pământ, dacă consideri că faptele tale Îl fac să-şi întoarcă faţa de la tine şi să nu te mai binecuvânteze, sau că performanţele tale Îl vor determina să îţi dea mai mult, ceea ce vei avea în mâna credinţei, va fi extrem de puţin căci crezi într-un Dumnezeu mic şi mâna credinţei îţi este ocupată cu faptele tale.

Crezi puţin, primeşti puţin. Crezi mult, primeşti mult.

Credinţa corectă produce trăirea corectă şi nu invers!