Vechiul Legamant se baza pe faptele legii, cerand omului performanta "faci binele, esti binecuvantat, faci raul, esti blestemat" si pentru ca omul, prin natura sa atinsa de pacat, oricat ar fi vrut sa faca binele, raul se tinea scai de el, era mereu sub blestem si erau necesare jertfe mereu si mereu, pentru a obtine iertarea.

Noul Legamant se bazeaza exclusiv pe Dumnezeu si pe performanta Lui, fiindca printr-o singura jertfa, odata pentru totdeauna, pentru pacatul intregii omeniri, a implinit legea, a platit pretul pentru pacat, si a facut neprihanit, sfintit si desavarsit, odata pentru totdeauna, prin credinta si nu prin fapte, ca sa nu se laude nimeni, pe cel care va crede in Isus Cristos, in lucrarea Sa terminata de la cruce.

Prin aceasta jertfa l-a impacat pe om cu Dumnezeu, odata pentru totdeauna. Sangele Lui Cristos L-a facut pe Dumnezeu sa spuna "si nu-Mi voi mai aduce aminte de faradelegile lor". Cei care Il accepta pe Cristos, prin credinta, devin automat "neprihanirea Lui Dumnezeu in El", astfel, nu mai este nici o condamnare pentru cel care este in Cristos. Si asta nu prin fapte, ci prin credinta, in afara faptelor.

Dumnezeu a pus in fata omului binecuvantarea si blestemul, viata si moartea si i-a cerut sa aleaga. Cine implinea legea era binecuvantat iar cel care nu o implinea era blestemat. La cruce, Isus a implinit legea in locul nostru, dandu-ne neprihanirea Sa, pentru ca astfel sa nu mai fim sub blestem ci sa avem parte de toate binecuvantarile care in El sunt DA si AMIN.

Deci la cruce s-a produs un schimb, pe care il numim "har" caci este un dar nemeritat, necastigat.
Tot ceea ce ce noi eram (pacat/blestem), a fost transferat asupra Lui Isus si El a primit ceea ce meritam noi, fara ca El sa merite. Tot ceea ce El era (neprihanire/binecuvantare), a fost transferat asupra noastra si noi am primit ceea ce nu meritam (toate binecuvantarile ce decurg din neprihanire).