În anul 1985, rev. dr. Lazăr Gog a fost ales Preşedintele Mişcării Penticostale din România. Numai că autorităţile timpului, securitatea, nu i-au permis să fie preşedinte. Era prea tânăr şi avea prea multe relaţii în afara ţării.
A fost votat în unanimitate de Adunarea Generală a Conducerii Mişcării Penticostale din acel an. În schimb, autorităţile i-au luat acest drept...

Considerat de generaţia noastră unul dintre cei mai mari predicatori români, rev. dr. Lazăr Gog, deşi personalitate marcantă a vremurilor noastre, a răspuns cu mult drag şi interes întrebărilor revistei Paşi.

Fratele Gog slujeşte ca pastor în biserica „Emanuel" din oraşul Anaheym, de lângă Los Angeles. A terminat Liceul de muzică din Cluj în 1973, apoi Seminarul Teologic Penticostal în perioada 1976-1980. A fost nevoit să completeze seminarul la nivelul învăţământului superior, cu licenţa obţinută la Universitatea din Bucureşti, facultatea de Teologie Catolică. Masterul i-a fost acordat în SUA la „Church of God Teological Seminary", între anii 1981-1983. Primul doctorat în teologie biblică l-a terminat la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Sibiu, Universitatea „Lucian Blaga". De asemenea mai are puţin până la obţinerea doctoratului la „Oral Roberts University" cu tema „Închinarea ca un mijloc de eradicare a legalismului".
Este căsătorit de 32 de ani, iar Dumnezeu i-a binecuvântat familia cu doi băieţi.


Paşi: Cum reuşiţi să vă menţineţi la un standard atât de ridicat?

Lazăr Gog: Educaţia creştină, nu numai cea dobândită în cadrul institutului teologic, ci în special educaţia personală, care se face după şcoală, este foarte importantă. Eu pun mare accent pe aceasta. În fiecare săptămână cumpăr 2 sau 3 cărţi noi, de specialitate. Am foarte multe abonamente la diferite reviste ca să urmăresc noutăţile, din cadrul lumii teologice, a istoriei şi din domeniul psihologiei. În biblioteca personală am peste 2500 de volume. Mereu mă informez, studiez zilnic între 5 până la 8 ore şi mă rog o oră pe zi. Acesta este programul meu, „meniul meu spiritual" pentru fiecare zi, ca să pot să mă menţin acolo unde m-a ajutat Dumnezeu să ajung.

Paşi: Înafară de pastoraţie, ce activităţi mai aveţi?

L.G.: Predau la institutul teologic penticostal din Bucureşti. De asemenea, predau la Universitatea Biblică pentru Adunările lui Dumnezeu, iar în SUA avem mai multe extensii ale Institutului Teologic Penticostal pe care noi le numim „Eclesia Bible Institute". Sunt profesor şi la aceste extensii răspândite, peste tot în America. De asemenea, sunt membru în bordul de directori al Universităţii „Patten University – Oakland" California.

Paşi: Cum arată un an din viaţa dumneavoastră?

L.G.: Un an este foarte încărcat. În general, aş vrea să spun, cu o oarecare insatisfacţie, că îmi sacrific prea mult familia. Să nu mă înţelegeţi greşit, familia, soţia şi copiii cooperează cu mine, dar ca să stai în vârf, la îndemâna bisericii şi a lui Dumnezeu, trebuie să renunţi la foarte mult confort, anume confortul de a fi cu familia. În jur de 5 luni pe an eu nu sunt acasă; ceea ce este prea mult să lipseşti din mijlocul familiei. Sunt aici la Bucureşti, apoi la diferite conferinţe, congrese, evanghelizări, urgenţe, ungeri cu undelemn, rugăciuni, planificări personale şi multe altele.


Paşi: Ce credeţi că ar trebui să fie pe primul loc, familia sau lucrarea Domnului?

L.G.: Familia, căci, aşa cum spune şi Biblia, cine nu are grijă de ai lui este mai rău decât un păgân şi să nu se aştepte să poată să aibă grijă de Casa Domnului.

Paşi: Când s-a înfiripat în dumneavoastră dorinţa de a predica?

Am simţit de mic chemarea acesta. M-am născut într-o familie de oameni credincioşi. Tatăl meu era un predicator neordinat, dar avea un talent deosebit, o chemare specială. De mic mi-a rămas în minte dorinţa acesta, să cresc mare să ajung ca tata. Voiam să predic astfel încât toată biserica să plângă, era o dorinţă copilărească, dar lucrul acesta m-a urmărit.
Am început să citesc Sfânta Scriptură din clasa a II-a. Am citit-o de la A la Z, din scoarţă în scoarţă. M-am îndrăgostit de Scriptură. De atunci în colo orice ocazie s-a ivit, fie o întâlnire cu fraţii lucrători, fie cu oameni influenţi în domeniul Sfintelor Scripturi, pentru mine era cea mai mare bucurie să las joaca şi să mă duc să ascult, să mă duc să întreb, să mă duc să cunosc. Am reuşit să obţin prin harul lui Dumnezeu şi o educaţie bună în această privinţă, absolvind patru facultăţi de teologie, master şi cu un doctorat terminat şi unul în curs de finisare. Ca să poţi să te menţii sus trebuie să te rogi, trebuie să te smereşti, trebuie să renunţi la foarte multe lucruri, inclusiv la multe convenienţe personale, sacrificiu personal, inclusiv de familie, şi să dai totul pentru Domnul.


Paşi: Care a fost cel mai înălţător moment din viaţa dumneavoastră?

L.G.: Greu de spus. Depinde foarte mult de ziua în care ţi se pune întrebarea, de domeniul în care ţi se pune întrebarea, dar cred că, dacă iau din perspectiva familiei, m-am bucurat când s-a căsătorit primul băiat. A fost un moment înălţător şi o căsătorie reuşită şi binecuvântată. Dacă vorbesc din perspectiva lucrării lui Dumnezeu pentru mine momentele cele mai înălţătoare sunt de două tipuri. În primul rând dacă la Institut, sau la extensiile sale, reuşesc să comunic studenţilor un concept cheie, un principiu spiritual de a înţelege Scriptura, atunci mi-am atins scopul. Iar pe plan pastoral şi în activitate practică de vestire a Evangheliei, dacă reuşesc să înalţ numele Domnului în locul în care m-am prezentat ca să predic şi poporul a fost binecuvântat, e un moment înălţător pentru mine.

Paşi: Care a fost cel mai greu moment din viaţa dumneavoastră?


L.G.: Între 1995-1996 am trecut printr-o perioadă foarte grea. A fost unul dintre cele mai grele momente din viaţa mea. Făcând ce trebuie în lucrul Domnului şi, în cazul de faţă aplicând disciplina biblică, doar pentru că sunt oameni care nu vor să înţeleagă deloc dragostea lui Dumnezeu şi să se întoarcă la Domnul, să îşi capete iertarea, acolo în SUA, am fost acţionat în tribunal sub acuzaţia că am defăimat persoane prin excluderea din biserică. A fost un moment foarte dificil pentru mine şi mai ales când acestor acuzatori li s-au alăturat încă 9 persoane din biserică pe care le-am ajutat foarte, foarte mult şi care la proces au depus mărturii mincinoase împotriva mea. Mi-a fost greu să înţeleg lucrul acesta şi să văd că dintre oameni care L-au cunoscut pe Dumnezeu, oameni care au fost ajutaţi aşa de mult şi personal, se pot coborî la un asemenea nivel spiritual.

Paşi: Cât contează pentru dumneavoastră părerile celorlalţi?


L.G.: Contează foarte mult dacă aceste păreri sunt sincere. Dar dacă părerile celor din jur sunt doar de aşa natură să te ispitească, sau să te testeze să vadă ce spui, sau ce vezi într-o anumită situaţie, nu mă deranjează părerile nimănui şi prin urmare nu le răspund la părerile lor.

Când vine Domnul?

Paşi: Sunt oameni care susţin că aţi predicat despre o dată la care ar fi venirea Domnului. Despre ce e vorba?

L.G.: Cei mai mulţi vorbesc aşa pentru că nu au ascultat mesajele mele. Din nefericire, sunt foarte mulţi încă în bisericile noastre care trăiesc din zvonuri. Ei vorbesc despre „o sursă sigură", dar sursa lor sigură este defapt un zvon neîntemeiat.
Am avut mesaje şi încă le am, eshatologice, despre venirea Domnului. În mesajele mele am făcut această afirmaţie, biblică de altfel, despre stilul în care Dumnezeu lucrează cu Biserica şi cu Israel. Dumnezeu nu a renunţat la Biserică şi nu a renunţat la Israel. Israel a continuat să rămână poporul Domnului şi va rămâne pentru totdeauna, pentru eternitate. Cât priveşte stilul de lucru al lui Dumnezeu cu cei doi martori pe Pământ: Biserica şi Israel, martori pentru predicarea Împărăţiei şi adevărului, nu martorii din Apocalipsa, este de aşa natură că de regulă Dumnezeu îi vorbeşte lui Israel cu date fixe: „vei sta 400 de ani în Egipt", „vei sta 70 de ani in Babilon"; Iar Bisericii îi vorbeşte tainic: „voi veni ca un hoţ". Neînţelegând cei ce au ascultat mesajul, nuanţele acestea pe care le-am prezentat între Biserică şi Israel, au afirmat că eu am spus când vine Domnul. Ori aşa ceva eu nu pot să afirm, ar fi împotriva a ceea ce cred.

Paşi: Dar era vorba de un an la un moment dat, nu?

L.G.: Da. Era vorba de anul 1993, când am ţinut primul mesaj de această natură şi am prezentat felul în care Dumnezeu vorbeşte Bisericii şi felul în care Dumnezeu îi vorbeşte lui Israel. Am făcut atunci următoarea afirmaţie: „Fiind că Dumnezeu lucrează cu date exacte cu Israel şi cu date tainice cu Biserica, nimeni nu ştie când va veni Domnul, de exemplu, am spus: „după poporul evreu anul viitor ar fi al cincizecilea jubileu, toate lucrurile trebuie puse jos, toată lumea trebuie iertată şi o pace fără sfârşit, să zicem aşa, ocupă pământul. Dacă ar fi după acest principiu atunci anul viitor vine Domnul Isus Hristos, pentru evrei". Dar am specificat mai departe: „Noi nu ştim în primul rând în ce an suntem, deci nu avem cum să fim siguri că acesta e jubileul. Iar în al doilea rând, Cel ce a dat legea are dreptul să o şi modifice. De exemplu, « încă patruzeci de zile şi Ninive va fi nimicită ». Da, dar Ninive a fost nimicită după 120 de ani. A minţit Dumnezeu? A greşit Domnul? NU! Ci Cel ca dă legea are şi dreptul să o schimbe."

Despre viitor si prezent

Paşi: Cum vedeţi evoluţia mişcării penticostale din România în următorii 10-20 de ani?

Cred că o serie de schimbări se vor produce. Când spun asta, mă gândesc la generaţia acesta tânără de lucrători care se ridică, care învaţă în şcoală. Dacă vor fi hotărâţi şi serioşi pentru Domnul, de asemenea dacă vor îmbina experienţa de aici din şcoală cu cea de pe teren, vor avea un impact mare.

Paşi: Mai creşte Biserica Penticostală din România?

L.G.: Creşte. Biserica Penticostală va creşte. Eu cred că aici un rol deosebit îl vor avea tinerii cu diferite conferinţe cum este si PENIELUL. La aceste conferinţe se adună tinerii şi învaţă Cuvântul Domnului, se fac stăruinţe şi rugăciuni cu botezuri cu Duhul Sfânt, iar flacăra acesta impulsionează biserica. Liderii se vor bucura să vadă această trezire spiritula între tineri şi chiar dacă în anumite cercuri încă sunt sceptici legat de astfel de întâlniri, văzând sărăcia de experienţă harismatică şi pneumatică, sau mă rog, de botezuri cu Duhul Sfânt, sau vindecări în bisericile pe care le păstoresc, şi văzând ploaia pe care o toarnă peste tineri Domnul, cred că îşi vor schimba opinia. Va fi o cooperare între liderii mai vechi şi tineri.

Paşi: Cum evaluaţi reacţia Bisericii Evanghelice din România legat de legea cultelor şi promovarea legii căsătoriei între persoane de acelaşi sex?

L.G.: Cred că este o reacţie slabă. Nu pot să răspund definitiv pentru că nu am urmărit îndeaproape dar, din câte am citit, cred că biserica ar trebui să aibă un cuvânt mai puternic de spus. Fiind sarea pământului, nouă nu trebuie să ne fie frică să luăm poziţie împotriva hotărârilor guvernamentale greşite. Biserica trebuie să aibă autoritate. Pastorul astăzi învaţă ceea ce Dumnezeu are de spus, care este Voia Lui. Cred că ar trebui să ieşim în presă, pe stradă dacă e nevoie. Rezultatul neascultării de Dumnezeu ar trebui să îl spunem cu voce tare.

Paşi: Un mesaj pentru cititorii revistei PAŞI:

L.G.: Canalizaţi energia pe care o aveţi de aşa manieră încât să nu v-o ia energia înainte. Puneţi un pic de logică şi de raţiune la energia şi entuziasmul pe care-l aveţi, pentru că aşa se pot face lucruri mari. Cooperaţi cu cei ce au vechime în Cuvântul lui Dumnezeu chiar dacă nu au pregătirea voastră pentru că în toate timpurile experienţa a avut un cuvânt greu de spus. În hotărârile voastre, în planurile voastre, dacă nu aţi fost înţeleşi totdeauna, nu intraţi în conflict cu părinţii voştri sau slujitorii voştri. Aveţi răbdare, pentru că timpul vostru de creştere vine.