2 Corinteni 3:18 "Noi toţi privim cu faţa descoperitã, ca într-o oglindã, slava Domnului şi suntem schimbaţi în acelaşi chip al Lui, din slavã în slavã, prin Duhul Domnului."

Cu faţa descoperită = fără a avea marama legii pe faţă, ca Moise, ci văzând harul Lui Dumnezeu (2Corinteni 3:14-16).

A privi ca într-o oglindă slava Domnului = ne vedem imaginea aşa cum o vede Dumnezeu prin jertfa de la Calvar şi această imagine trezeşte în noi dorinţa de a fi astfel.

Schimbaţi din slavă în slavă = nu suntem schimbaţi dintr-o dată, ci este un proces prin care Dumnezeu ne conduce pas cu pas spre imaginea chipului Său.

Acest mod de a trăi, din slavă în slavă, mai are ca scop faptul de a arăta necredincioşilor cum este Dumnezeu (un Dumnezeu al dragostei).

Romani 2:4 "Sau dispreţuieşti tu bogăţiile bunătăţii, îngăduinţei şi îndelungi Lui răbdări? Nu vezi tu cã bunătatea lui Dumnezeu te îndeamnă la pocăinţa?"

Nu legea, nici dorinţa noastră, ci bunătatea Lui Dumnezeu ne îndeamnă la pocăinţă.

Ioan 15:5 "Eu Sunt viţa, voi sunteţi mlădiţele. Cine rămâne în Mine şi în cine rămân Eu, aduce multã roadã; căci despărţiţi de Mine, nu puteţi face nimic."

2 Corinteni 3:5 "Nu cã noi prin noi înşine suntem în stare sã gândim ceva ca venind de la noi. Destoinicia noastră, dimpotrivă, vine de la Dumnezeu"

Noi nu suntem autosuficienţi, ci destoinicia noastră vine prin harul şi Duhul Domnului.

Romani 7:18 "Ştiu, în adevăr, că nimic bun nu locuieşte în mine, adică în firea mea pământească, pentru că, ce-i drept, am voinţa să fac binele, dar n-am puterea să-l fac."

Efeseni 1:4 "În El, Dumnezeu ne-a ales înainte de întemeierea lumii, ca sã fim sfinţi şi fãrã prihanã înaintea Lui..."

Înaintea Lui Dumnezeu, noi suntem sfinţi şi fără prihană. Dumnezeu ne-a ales, pentru că ne iubeşte.

Galateni 5:22 "Roada Duhului, dimpotrivă, este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşi, blândeţea, înfrânarea poftelor. Împotriva acestor lucruri nu este lege."

Noi aducem roadă atunci când trăim prin Duhul, când devenim spirituali. Rodirea este rezultatul privirii în oglinda slavei Lui Dumnezeu, la bunătatea Lui. (Romani 15:4, Romani 2:4)

Romani 8:1 "Acum, deci, nu este nici o osândire pentru cei ce sunt în Cristos Isus, "(care nu trăiesc după îndemnurile firii pământeşti, ci după îndemnurile Duhului. - această parte nu există in original)

Nu mai este nici o osândire pentru cei ce trăiesc în Cristos, deci nu-şi mai are rostul sentimentul de vinovăţie pe care Satan încearcă să ni-l vâre sub piele.

Romani 8:14 "Căci toţi cei ce sunt călăuziţi de Duhul lui Dumnezeu sunt fii ai Lui Dumnezeu."

A trăi în fire = trebuie să faci asta şi asta pentru...(îndreptăţit prin fapte)

A trăi în spirit = produce progresiv roade - nu tu, ci Duhul din tine

Iacov 5:16 "Mărturisiţi-vă unii altora păcatele şi rugaţi-vã unii pentru alţii ca sã fiţi vindecaţi. Mare putere are rugăciunea fierbinte a celui neprihănit."

Cum se împacă acest verset cu Romani 8:1??? Dacă nu mai este nici o osândire, atunci de ce să ne mai mărturisim păcatele unii altora???

2 Corinteni 3:18 ne spune cum se rezolvă de regulă păcatul, privind cu faţa descoperită, ca într-o oglindă, slava Lui Dumnezeu. Dar sunt situaţii în care nu ai puterea să ridici ochii ca să priveşti spre bunătatea Lui Dumnezeu, atunci când te laşi minţit de Satan. Este ca şi când te afli într-o groapă adâncă şi nu poţi să te apuci de guler să te scoţi afară. Ai nevoie de cineva puternic, care se află în afara gropii şi vrea să-ţi întindă o mâna de ajutor. Avem nevoie unii de alţii, de aceea Dumnezeu a conceput Biserica, Trupul Lui Cristos, pentru a descoperi tot mai mult din caracterul Său.

A mărturisi păcatul înseamnă a-i spune pe nume, a spune răului rău şi binelui bine. Câteodată trebuie ca alţii să ne spună despre un lucru, care noi considerăm că este bun sau "ne-dăunător", că este rău.

Evrei 10:22 "sã ne apropiem cu o inimã curatã, cu credinţã deplinã, cu inimile stropite şi curăţite de un cuget rău şi cu trupul spălat cu o apã curatã."

Inima curată, sinceră, depinde de noi, iar curăţirea inimii de un cuget rău şi spălarea trupului cu o apă curată este lucrarea Duhului Sfânt în noi.

Evrei 9:12 "şi a intrat, odată pentru totdeauna, în Locul preasfânt, nu cu sânge de ţapi şi de viţei, ci cu însuşi sângele Sãu, după ce a căpătat o răscumpărare veşnicã."

Evrei 10:10 - Prin aceastã „voie" am fost sfinţiţi noi, şi anume prin jertfirea trupului lui Isus Cristos, odată pentru totdeauna.

Avem o răscumpărare veşnică, odată pentru totdeauna, pentru toate păcatele din toate timpurile.

Evrei 10:16 „Iată legământul pe care-l voi face cu ei după acele zile, zice Domnul: voi pune legile Mele în inimile lor, şi le voi scrie în mintea lor". 17 adaugă: „şi nu-MI voi mai aduce aminte de păcatele lor, nici de fărădelegile lor."

Aceasta este pentru noi, acum, după jertfa Lui Cristos, avem legea în inimile noastre, ştim să spunem răului rău şi binelui bine. Dar Dumnezeu nu ne mai vede păcătoşi, pentru că nu mai suntem. Nu ne mai aflăm sub domnia păcatului, ci a harului.

Posibile amăgiri în ceea ce priveşte neprihănirea:

• nu sunt neprihănit, dar Dumnezeu mă vede astfel datorită sângelui Lui Cristos, care este asupra mea;

• sunt îmbrăcat în neprihănirea Lui Cristos;

• nu eu, ci Cristos în mine;

• nu acum, ci în viitor;

• eşti neprihănit în principiu, nu practic.

Isaia 55:8 „Căci gândurile Mele nu Sunt gândurile voastre şi cãile voastre nu sunt cãile Mele, zice Domnul."

Asta explică de ce modul Lui Dumnezeu de a gândi este diferit de modul nostru de gândire. Dumnezeu vede lucrurile în ansamblu, în perspectivă.

A te simţi vinovat înseamnă a fi onest în ceea ce priveşte păcatul, să-i spui pe nume, să-l recunoşti, dar aceasta nu implică neapărat o problemă, pentru că păcatul este iertat, nu eşti vinovat, ai fost răscumpărat de sub puterea păcatului. De ce??? Pentru că:

Romani 8:1 "Acum deci, nu este nici o osândire pentru cei ce sunt în Cristos Isus."

Evrei 4:14-16 "Astfel, fiindcă avem un Mare Preot însemnat, care a străbătut cerurile - pe Isus, Fiul lui Dumnezeu - sã rămânem tari în mărturisirea noastră. Cãci n-avem un Mare Preot care sã n-aibă milã de slăbiciunile noastre; ci unul care în toate lucrurile a fost ispitit ca şi noi, dar fără păcat. Sã ne apropiem deci, cu deplinã încredere de scaunul harului, ca sã cãpãtãm îndurare şi sã găsim har, ca sã fim ajutaţi la vreme de nevoie."

Datorită unui astfel de Mare Preot, putem să ne apropiem cu deplină încredere şi găsim har, adică acceptare necondiţionată. Vremea de nevoie este vremea în care ne "simţim" vinovaţi, păcătoşi.

Venind la scaunul harului, scăpăm de acest fals sentiment. De ce este fals??? Pentru că:

Romani 8:7 "Fiindcă umblarea după lucrurile firii pământeşti este vrăjmăşie împotriva lui Dumnezeu, căci ea nu se supune Legii lui Dumnezeu, şi nici nu poate sã se supună."

Şi Dumnezeu ştie asta.

Principiu: Spune păcatului, păcat si binelui, bine!!!

Ce înţelegem prin păcat??? Orice ne împiedică să ne atingem scopul pentru care suntem copii ai Lui Dumnezeu, şi anume de a aduce roada..

Ioan 15:8 "Dacã aduceţi multã roadă, prin aceasta Tatăl Meu va fi proslăvit; şi voi veţi fi astfel ucenicii Mei."

Ioan 15:2 "Pe orice mlădiţa care este în Mine şi n-aduce roadă, El o taie; şi pe orice mlădiţa care aduce roadă, o curăţeşte, ca sã aducă şi mai multã roadă."

Pentru a aduce mai multă roadă, mlădiţa este curăţită de tot ce o împiedică sa aducă roadă.