Privesc în jurul meu şi nu mă satur ca să-mi admir lucrarea. Sunt într-adevăr mulţumit de ceea ce am reuşit să fac pe pământ. Dumnezeu a lucrat şase zile şi-n a şaptea s-a odihnit de lucrarea Sa. Eu nu am timp de odihnă ! Sunt atât de multe de făcut ! Şi acesta este doar începutul ! Eu sunt mult mai ambiţios. Mi-am propus ca să stric tot ceea ce El a făcut şi a considerat că este bun.
Mă uit la voi, jalnice fiinţe umane, cu o curiozitate ne satisfăcută, fiindcă nu reuşesc să înţeleg ce a găsit El la voi. De ce vă iubeşte atât de mult? Ce L-a îndemnat să vă facă după chipul şi asemănarea Sa? Vă privesc şi nu găsesc nimic demn de luat în seamă. Dacă El nu v-ar voi cu atâta gelozie pentru El, nu m-aş obosi nici măcar o clipă cu voi. Dar pentru că El vă preţuieşte atât de mult, toată atenţia mea este îndreptată asupra voastră. Şi ceea ce este mai ciudat, e că nici nu trebuie să mă silesc prea mult ca să cădeţi în laţul meu. Parcă aţi fi copiii mei. Îmi ascultaţi toate şoaptele, priviţi mereu peste gard la prostioarele cu care vă ademenesc. Toate ispitele vă par demne de apucat. Cădeţi în orice laţ vă întind. Sunteţi de-a dreptul jalnici. Mă plictisesc întinzându-vă mereu aceleaşi curse în care voi cădeţi cu regularitate ca muştele ispitite de dulceaţa mierii. Vă aruncaţi cu capul înainte, orbi, surzi şi morţi în păcatele plăcerilor voastre, iar eu nu trebuie să fac nici un efort pentru a vă culege. Sunteţi orbi pentru că ţineţi ochii închişi ca să vedeţi doar înăuntrul fiinţei voastre putrede, la faptele voastre săvârşite la adăpostul întunericului.
Dacă aţi privi în afară, către lumină, aţi fugi îngroziţi de degetul adevărului, aţintit asupra voastră, gata să vă acuze. Şi cÂt de mulţumit sunt eu de întunericul care vă învăluie faptele şi gândurile voastre nevrednice ! Pentru că tot ceea ce voi ascundeţi Luminii, sunt jertfe depuse pe altarul meu. Sunt plata mea şi dreptul meu.
Sunteţi surzi, pentru că nu vreţi să auziţi glasul mustrării. Glasul Adevărului e o muzică prea dură pentru urechile voastre. Ceea ce mie îmi convine de minune, căci glasul meu e dulce şi ademenitor, ştie să vă laude şi să vă perie vanitatea , ca să credeţi ca sunteţi centrul universului şi că aveţi valoare pe acest pământ prin ceea ce sunteţi. Mă bucur că aveţi urechi pentru glasul meu!
Şi sunteţi morţi !Cum? Sunteţi morţi în păcatele voastre, faţă de Cel ce v-a creat şi asta este cea mai mare realizare a mea. Am reuşit să întinez totul prin lucrările mele, să stric tot ce era desăvârşit, să nu las nimic curat şi fără pată.
Ce mulţumit sunt de lucrarea mea ! Cât de plăcut este să scormonesc în sufletul vostru putred şi să scot la iveală tot ce este mai rău din voi ! La cea mai mică provocare, uitaţi de toate poruncile şi valuri de răutate ies din voi. De multe ori mă întreb, cum poate să încapă într-un trup atât de firav, atâta forţă distructivă, atâta ură, atâta răzbunare, atâta batjocură şi plăcere de a face răul ? E un adevărat deliciu să îmi admir opera.
Sunteţi cu adevărat copiii mei !
Va învăluiesc în toată întunecimea urii mele.

Satan