Luk 18:17 Adevărat vă spun că, oricine nu va primi Împărăţia Lui Dumnezeu ca un copilaş, cu nici un chip nu va intra în ea."

Mar 10:14 Când a văzut Isus acest lucru, S-a mâniat, şi le-a zis: „Lăsaţi copilaşii să vină la Mine, şi nu-i opriţi; căci Împărăţia lui Dumnezeu este a celor ca ei.

Luk 17:21 ..." Căci iată că Împărăţia lui Dumnezeu este înăuntrul vostru."

Rom 14:17 Căci Împărăţia lui Dumnezeu nu este mâncare şi băutură, ci neprihănire, pace şi bucurie în Duhul Sfânt.

Privind la micuţul Denis, care are doar două luni, Dumnezeu mi-a adăugat câteva noi valenţe, imaginii pe care o aveam despre relaţia dintre El şi copiii Lui. Atunci când te naşti din nou, din apă şi Duh, eşti un nou născut, la fel ca şi Denis. Care sunt nevoile lui actuale, ştim: un mediu protejat, în care să primească hrană, căldură, îngrijire şi foarte multă dragoste. Ceea ce are nevoie cel mai mult este dragostea, să fie ţinut în braţe, mângâiat, îmbrăţişat, alintat... când îl ţii la piept, se simte în siguranţă şi parcă toate durerile şi disconfortul, dispar. Acesta este singurul lucru pe care îl înţelege: afecţiunea ta. De geaba ai încerca să-l plimbi prin casă explicându-i care sunt principiile morale ale vieţii, ce este bine şi ce este rău, să-i dai lecţii despre virtute, ascultare, şi să-i arăţi cala pe care trebuie să umble ca să-i fie bine. Singurul lucru pe care-l obţii este un zâmbet larg, pentru că vorbeşti cu el. În rest, nu va pricepe nimic.

La fel este şi cu noii născuţi din Biserică, cu cei născuţi din nou. Au nevoie de un mediu protejat, unde să li se asigure hrană spirituală sănătoasă, dar mai mult ca orice, au nevoie să descopere dragostea imensă şi necondiţionată a Lui Dumnezeu, să se odihnească în siguranţa bunătăţii Sale fără limite şi nerestricţionată.
Nu au nevoie şi nici nu este timpul potrivit pentru reguli, disciplină şi performanţe personale pentru a fi acceptat sau pentru a fi pe placul Lui Dumnezeu. Este timpul să afle că sunt acceptaţi aşa cum sunt, şi nu doar acceptaţi ci sunt perfecţi în ochii Lui Dumnezeu, aşa cum sunt, din primul moment în care s-au născut ca şi copii ai Lui, în afara faptelor lor. Comportamentul lor nu i-a mântuit şi nici nu-i va pierde. Dumnezeu nu se mai uită la faptele noastre, pentru a ne iubi, proteja şi binecuvânta, ci toate acestea le primin în dar, datorită sângelui Lui Cristos.

1Jo 3:1 Vedeţi ce dragoste ne-a arătat Tatăl, să ne numim copii ai lui Dumnezeu! Şi suntem. Lumea nu ne cunoaşte, pentru că nu L-a cunoscut nici pe El.
1Jo 3:2 Prea iubiţilor, acum suntem copii ai lui Dumnezeu.

2Co 5:21 Pe Cel ce n-a cunoscut nici un păcat, El L-a făcut păcat pentru noi, ca noi să fim neprihănirea lui Dumnezeu în El.

Denis nu este iubit datorită felului cum arată sau cum se poartă şi nu primeşte mâncare şi afecţiune pentru că a fost cuminte ci pentru că are nevoie, ba chiar este copleşit de iubirea celor din jur primind mai mult decât are nevoie.

Un copilaş are nevoie de siguranţa dată de afecţiune, pe care se bazează încrederea în părinţii săi mai târziu. Ceea ce este interesant de remarcat, este că el are conştiinţa pe care o avea Adam în Eden, înainte de cădere, o conştiinţă neprihănită, în care nu ştia nimic despre bine şi rău şi de aici siguranţa dragostei necondiţionate de care se bucura din partea Lui Dumnezeu. Orice ar fi făcut, nu l-ar fi cuprins teama, ruşinea, vinovăţia...

Aşa cum micuţul nostru umple scutecul, ba chiar şi pe noi uneori, fără nici o jenă, ne ţine treji când noi am dori să dormim sau adoarme atunci când ar trebui să mănânce şi ... o luăm de la capăt fără să-l condamnăm, aşa era şi Adam. Şi la fel ar trebui să fim şi noi azi, ca şi copii ai Lui Dumnezeu. Legea, care ne arăta ce este rău şi ce este bine şi care ne condamna, a fost luată din viaţa noastră, noi am murit faţă de ea şi astfel ea nu mai are putere asupra noastră, nu ne mai condamnă.

Rom 7:4 Tot astfel, fraţii mei, prin trupul lui Hristos, şi voi aţi murit în ce priveşte Legea, ca să fiţi ai altuia, adică ai Celui ce a înviat din morţi; şi aceasta, ca să aducem roadă pentru Dumnezeu.
Rom 7:5 Căci, când trăiam supt firea noastră pământească, patimile păcatelor, aţâţate de Lege, lucrau în mădularele noastre, şi ne făceau să aducem roade pentru moarte.
Rom 7:6 Dar acum, am fost izbăviţi de Lege, şi suntem morţi faţă de Legea aceasta, care ne ţinea robi, pentru ca să slujim lui Dumnezeu într-un duh nou, iar nu după vechea slovă.
Şi atunci – vor întreba unii – cum vom mai putea creşte, cum vom "performa" procesul de sfinţire în noi, dacă nu există un îndrumător care să ne arate ce este rău şi ce este bine?

Gal 4:1 Dar câtă vreme moştenitorul este nevârstnic, eu spun că nu se deosebeşte cu nimic de un rob, măcar că este stăpân pe tot.
Gal 4:2 Ci este supt epitropi şi îngrijitori, până la vremea rânduită de tatăl său.
Gal 4:3 Tot aşa şi noi, când eram nevârstnici, eram supt robia învăţăturilor începătoare ale lumii.
Gal 4:4 Dar când a venit împlinirea vremii, Dumnezeu a trimes pe Fiul Său, născut din femeie, născut supt Lege,
Gal 4:5 ca să răscumpere pe cei ce erau supt Lege, pentru ca să căpătăm înfierea.
Gal 4:6 Şi pentru că sunteţi fii, Dumnezeu ne-a trimes în inimă Duhul Fiului Său, care strigă: „Ava", adică: „Tată!"
Gal 4:7 Aşa că nu mai eşti rob, ci fiu; şi dacă eşti fiu, eşti şi moştenitor, prin Dumnezeu.

Rom 8:15 Şi voi n-aţi primit un duh de robie, ca să mai aveţi frică; ci aţi primit un duh de înfiere, care ne face să strigăm: „Ava! adică: Tată!"

Deci nu mai suntem sub călăuzirea legii (slujba aducătoare de moarte, scrisă şi săpată în pietre – 2Corinteni 3:7) ci:

Rom 8:14 Căci toţi cei ce sunt călăuziţi de Duhul lui Dumnezeu sunt fii ai lui Dumnezeu.

1Jo 2:27 Cât despre voi, ungerea, pe care aţi primit-o de la El, rămâne în voi, şi n-aveţi trebuinţă să vă înveţe cineva; ci, după cum ungerea Lui vă învaţă despre toate lucrurile şi este adevărată, şi nu este o minciună, rămâneţi în El, după cum v-a învăţat ea.

Eze 36:27 Voi pune Duhul Meu în voi, şi vă voi face să urmaţi poruncile Mele şi să păziţi şi să împliniţi legile Mele.

Suntem călăuziţi de Duhul Lui Dumnezeu care locuieşte în noi şi care ne-a făcut astfel Temple ale Duhului Sfânt, implicit sfinţi, căci cum ar putea Duhul Lui Dumnezeu locui în ceva nesfinţit.

Şi ca să revenim la micuţul Denis, doar dragostea şi împlinirea necondiţionată a tuturor nevoilor lui, vor crea un climat sănătos în care el să se dezvolte şi să capete încredere în cei din jurul lui. Iar noi, la fel ca şi el, avem nevoie de un singur lucru care să lucreze în noi schimbarea:

Rom 2:4 Sau dispreţuieşti tu bogăţiile bunătăţii, îngăduinţei şi îndelungei Lui răbdări? Nu vezi tu că bunătatea lui Dumnezeu te îndeamnă la pocăinţă? (pocăinţă = schimbarea minţii)

Când Dumnezeu i S-a arătat lui Moise, El S-a prezentat:

Exo 34:5 Domnul S-a pogorât într-un nor, a stătut acolo lângă el, şi a rostit Numele Domnului.
Exo 34:6 Şi Domnul a trecut pe dinaintea lui, şi a strigat: „Domnul, Dumnezeu este un Dumnezeu plin de îndurare şi milostiv, încet la mânie, plin de bunătate şi credincioşie,
Exo 34:7 care Îşi ţine dragostea până în mii de neamuri de oameni, iartă fărădelegea, răzvrătirea şi păcatul, dar nu socoteşte pe cel vinovat drept nevinovat, şi pedepseşte fărădelegea părinţilor în copii şi în copiii copiilor lor până la al treilea şi al patrulea neam!"

Ştim că Dumnezeu este acelaşi ieri azi şi în veci deci este şi azi la fel cum S-a prezentat lui Moise. "Bine, bine – veţi spune – dar cum rămâne cu partea a doua a versetului 7, care-L prezintă pe Dumnezeu drept şi ca atare pedepsind păcatul? S-a schimbat faţă de noi, şi se face că nu vede păcatul nostru, căci noi ştim că nici un om nu este fără păcat înaintea Lui???"
Dumnezeu este la fel de drept azi, ca şi pe vremea lui Moise şi, pentru că:

Joh 3:16 Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.
Joh 3:17 Dumnezeu, în adevăr, n-a trimes pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mântuită prin El.
Joh 3:18 Oricine crede în El, nu este judecat;

Pentru ca dreptatea Sa să fie satisfăcută, Dumnezeu a pedepsit păcatul întregii omeniri în Fiul Său:

Jo 2:2 El este jertfa de ispăşire pentru păcatele noastre; şi nu numai pentru ale noastre, ci pentru ale întregii lumi.

Rom 8:1 Acum dar nu este nici o osândire pentru cei ce sunt în Hristos Isus

Ne mai fiind sub incidenţa legii, nimic nu ne mai osândeşte nici pedepseşte, deci nu mai avem sentimentul de teamă, ruşine, ca să ne ascundem asemeni lui Adam după cădere. Şi încă un lucru foarte important, care ne asigură acel mediu de siguranţă este că:

Rom 14:4 Cine eşti tu, care judeci pe robul altuia? Dacă stă în picioare sau cade, este treaba stăpânului său; totuşi, va sta în picioare, căci Domnul are putere să-l întărească pentru ca să stea.

Atunci când legea şi cei din jur ar avea tot dreptul să ne judece (după lege – gândind în ce e bine şi ce e rău), totuşi, Dumnezeu nu ne judecă (ne-a judecat odată pentru totdeauna în Cristos) ci, când toţi – chiar şi tu însuţi – cred că vei cădea strivit de greutatea propriilor greşeli, vei sta în picioare, căci Domnul are putere să te întărească să stai. Prin puterea Lui vei fi socotit neprihănit (stai în picioare), nu prin faptele tale!!! Amin!!!

Atunci înseamnă că putem păcătui fără grijă că nu mai e nimeni să ţină o regulă, sau să ne scuture puţin – veţi spune.

Bineînţeles că NU. De ce? Pentru că suntem călăuziţi de Duhul Lui Dumnezeu. Şi Duhul Lui Dumnezeu lucrează în noi neprihănirea. Dacă suntem conştienţi de toate aceste lucruri şi ne odihnim în acest mediu de siguranţă, atunci cu adevărat Împărăţia Lui Dumnezeu, care este neprihănire, pace şi bucurie, este în noi. Să ne ajute Dumnezeu să intrăm în odihna acestei lucrări terminate, pe care Isus Cristos a înfăptuit-o la cruce pentru noi!!!