Ferice de omul care se teme necontenit, se spune în Proverbe-28/14.

Totuşi, îngrijorările de orice fel nu trebuie să pună stăpânire pe cel credincios!

Din timp în timp, Domnul ne trimite diferite înştinţări, fie prin servii săi, prorocii, fie prin vedenii, sau înştinţări prin vise, în timpul nopţii.
Eu cred in aceste înştinţări!

Nu ştiu dacă credeţi în vise, dar, pentru mine, de cele mai multe ori, ele au o semnificaţie!
Nu toate, căci unele apar din multitudinea preocupărilor noastre, din timpul zilei, dar altele sunt inştinţări...

În unul din visele mele, se făcea că mă aflam în partea de sud al unui loc, care nu avea nici o semnificaţie pentru mine, fiind doar un spaţiu geografic şi atât. Deodată, din stânga mea, adică dinspre est, au venit patru cai călăriţi de patru femei îmbrăcate în hainele lor specifice, cu fuste lungi. Caii erau galbeni, culoarea morţii! Aceşti cai s-au îndreptat, într-un iureş nebun, spre nord, apoi, spre vest, brăzdând locul din toate părţile: de la sud la nord, şi de la est la vest. Eu, de teamă, m-am ascuns într-un şanţ, în partea de sud a locului respectiv, ca să scap de acea năvală ameţitoare.
A doua zi, au venit fraţii mei la mine, le-am povestit şi lor, pentru că ştiam că visul are o semnificaţie.

Când s-au întâmplat evenimentele din Asia, cu ţzunami, peste două zile, de la visul avut, mi-am dat seama că acesta este înţelesul, şi calamităţile nu se vor opri aici, ci urmează şi altele, la nivel planetar, în cele patru colţuri ale lumii, aşa cum au avut loc în acel an, 2005. Cele mai devastatoare fiind cele din Asia, apoi uraganul Katrina din America, inundaţiile catastrofale din ţara noastră şi cutremurul din Pakistan.

Ce puteam face? Nici eu nu am ştiut atunci, ce va fi, şi, chiar dacă aş fi ştiut, cine ar fi luat în seamă? Eu mă bucur că Dumnezeu îmi trimite aceste înştinţări! Nu mi se spune ce să fac cu ele, nici să le spun, nici să nu le spun. Le constat, cred în ele, şi pentru mine este suficient.