Doar un moment...
Autor: Max Lucado  |  Album: fara album  |  Tematica: Meditatii
Resursa adaugata de BenHur in 04/09/2007
    12345678910 10/10 X
Media 10 din 4 voturi
Doar un moment...

"Totul s-a întâmplat într-un singur moment, cel mai remarcabil moment.

Pe măsură ce momentele trec, acest moment nu pare să fie cu ceva mai deosebit decât celelalte. Dacă cineva ar putea să-L scoată de pe axa timpului şi să-l examineze, acesta ar părea că arată întocmai ca acelea care au trecut în timp ce citeaţi aceste cuvinte. A venit şi a trecut. A fost precedat şi urmat de altele ca şi el, la prima vedere. Este un moment din acele momente nenumărate ce au marcat timpul de când veşnicia a devenit măsurabilă.

Dar, în realitate, acel moment, în mod deosebit, a fost, este şi va fi ca nici un altul, căci în acel segment de timp s-a petrecut ceva cu totul spectaculos. Dumnezeu a devenit Om! În timp ce creaturile Pământului habar nu aveau, Divinitatea sosise pe Pământ. Cerul s-a deschis şi Dumnezeu Şi-a pus ce a avut mai de preţ într-un pântec de om.

Cel Atotputernic, într-o secundă a devenit fragil. El, Cel ce era Duh, a devenit uşor de străpuns. El, Cel ce era mai mare decât întreg Universul, a devenit un embrion uman. El, Cel ce ţinea lumea cu un cuvânt, a ales să devină dependent de îngrijirea unei tinere fecioare.

Dumnezeu – făt uman! Sfinţenia odihnindu-Se într-un pântec! Creatorul vieţii – creat!

Dumnezeu a primit sprâncene, gene, o inimă, doi rinichi, o splină, a plutit în lichidul amniotic şi S-a întins, crescând în pântecele mamei Sale.

Dumnezeu S-a apropiat de omenire!

El a venit, nu ca o străfulgerare de lumină sau ca un cuceritor pe care nu-l poţi atinge, ci ca Unul ale Cărui ţipete au fost auzite de o ţărăncuţă şi de un tâmplar somnoros. Mâinile care L-au ţinut pentru prima dată în braţe nu aveau manichiură, ci erau murdare şi aspre.

Fără mătase. Fără fildeş. Fără petrecere. Fără ovaţii.

Dacă n-ar fi fost păstorii, n-ar fi fost nici măcar vreun fel de recepţie. Şi dacă nu ar fi fost un grup de cititori în stele, nu ar fi fost nici daruri.

Îngerii priveau, în timp ce Maria Îi schimba scutecele lui Dumnezeu. Universul privea cu uimire cum Cel Atotputernic începea să trăiască ca şi Om."



..daca n-as fi crestin, as fi mut de uimire,dar pentru caci El, ne-a creat , suntem creatia Lui, a miinilor,Sale, a suflat in noi, Duhul Lui de viata, nu ma mira, ma fericeste, ma colpeseste de fericire, caci ...a venit la noi.A venit, caci se avea si se are pe El ,in noi!Nu poate traii fara noi si noi, nu putem traii fara El, caci cu sfinta-i intelepciune, ne-a creat, si-a pus toata priceperea, puterea , intelepciunea in creatie.Ne-a indumnezeit cind ne-a creat, ne-a modelat in iubire, ne-a cintat cind ne forma fizionomia dupa a LUi, ne spunea caci vom ajunge ...intr-un loc, pentru , un timp, si...va veni la noi,sa fie cu noi, sa locuiasca cu noi, sa-Si imparta bucuria si fericirea cu noi in casa Tatalui Ceresc de pe pamint.Ne modela caracterul ,inca de la ''facere'' sa stim caci nu suntem singuri aici, pe pamint.De ce a venit?...pentru ca ne-am pierdut ''locul'', perimetrul in care ar fi trebuit sa traim, sa functionam ca si fiinte perfecte, de Dumnezeu create. A venit, pentru ca ,smoala balaurului, inselase faptura minunata creata de El, a venit sa -Si salveze , picatura identitatii Sale. .A venit...DIN DRAGOSTE! O dragoste neinteleasa, caci ei, oamenii, se pierdusera, erau prea murdari sa inteleaga,puritatea dumnezeirii Sale.Stia ce o sa i se intimple din partea celor pe care ii iubea.. si totusi, a venit...din iubire, ,pentru salvare si..regasire., caci noi... purcedem din El, din Dumnezeul, Dumnezeilor. El, a venit, s-a lasat rastignit, ca si noi, sa ne lasam firea rastignita si sa-L avem pe vecie prin Duhul Lui. A venit, ..sa ne invete ZBORUL,pe care va trebuii sa-l facem in curind impreuna cu El,spre vesnicia promisa, spre locurile tainice ,sfinte si placut mirositoare ale cerului.
Adăugat în 18/01/2013 de sanda_tulics
Statistici
  • Vizualizări: 3307
  • Export PDF: 3
  • Comentarii: 1
  • Gramatical corect
  • Cu diacritice
  • Conținut incomplet
Opțiuni
Neemia 9:17 n-au vrut să asculte şi au dat uitării minunile pe care le făcuseşi pentru ei. Şi-au înţepenit grumazul şi, în răzvrătirea lor, şi-au pus o căpetenie ca să se întoarcă în robia lor. Dar Tu, Tu eşti un Dumnezeu gata să ierţi, îndurător şi milostiv, încet la mânie şi bogat în bunătate. Şi nu i-ai părăsit