Demult, undeva pe pământ s-au adunat toate calităţile şi simţurile omeneşti. Când Plictiseala a căscat pentru a treia oară, Nebunia, nebunatică ca întotdeauna, a propus:
- Hai să ne jucăm de-a v-aţi ascunselea!
Intriga şi-a ridicat ispitită sprâncenele, iar Curiozitatea, neputând să se reţină a întrebat:
- V-aţi ascunselea? Ce mai este şi aceasta? Este oare vre-un joc?
Nebunia a explicat că-şi va acoperi ochii şi va număra până la un milion, în timp ce toţi ceilalţi se vor ascunde, iar când numărătoarea va lua sfârşit, primul care va fi găsit îi va lua locul şi astfel jocul va continua...
Entuziasmul a luat-o la dans pe Euforia, iar Bucuria a executat într-atât de multe tumbe, încât chiar şi Îndoiala s-a lăsat convinsă, ba mai mult, chiar şi Apatia cea mereu bosumflată şi neinteresată...
Însă toţi au acceptat să ia parte la această activitate. Adevărul a preferat să nu se ascundă:
- De ce să mă ascund, dacă până la urmă tot voi fi descoperit?
Aroganţa a considerat acest joc ridicol (ceea ce o deranja mai mult era faptul că ideea nu-i aparţinuse) iar Laşitatea a preferat să nu îndrăznească.
- Unu, doi, trei, a început Nebunia să numere.
Prima care s-a ascuns a fost Lenea, care, ca întotdeauna, s-a culcat în spatele celei mai apropiate pietre. Credinţa s-a înălţat la Cer, iar Invidia s-a ascuns în umbra Triumfului, care prin propriile sale forţe a ajuns în coroana celui mai înalt copac. Generozitatea aprope că nu reuşea să se ascundă, fiecare loc pe care îl căuta părând să fie mai potrivit pentru un prieten de-al ei decît pentru sine: un lac de cristal - locul ideal pentru Frumuseţe! Scorbura unui copac - Locul preferat pentru Ruşine. Zborul unui fluture - minunat pentru Voluptozitate! Rafala unui vânt - locul magnific pentru Libertate. În sfârşit s-a ascuns într-o rază de Soare. Egoismul, dimpotrivă, şi-a găsit un loc convenabil chiar de la început, însă numai pentru el! Minciuna s-a ascuns la fundul Oceanului (adevărata minciună în realitate s-a ascuns după Curcubeu), iar Pasiunea şi Dorinţa în craterul unui vulcan. Neatenţia ... pur şi simplu a uitat unde s-a ascuns ... dar aceasta nu este atât de important!
Când Nebunia a ajuns la 999.999, Dragostea nu îşi găsise încă o ascunzătoare pentru că fusese atât de ocupată ... până când a observat o tufă de trandafiri şi, profund impresionată s-a ascuns printre flori.
- Un milion! A numărat Nebunia şi a început să caute.
Prima care a gasit-o a fost Lenea, la numai trei paşi. Dupa aceasta Credinţa a fost auzită discutând cu Dumnezeu despre teologie, iar Pasiunea si cu Dorinţa au fost văzute făcând vulcanul să vibreze. Într-o secundă, ea a gasit-o pe Invidie, deci nu a fost greu de dedus unde se ascundea Triumful. Egoismul nici nu a trebuit să fie căutat pentru că a ieşit singur la iveală dintr-un cuib de viespi. Mergând atât de mult, i s-a făcut sete, şi venind înspre lac, a desoperit-o pe Frumuseţe. Cu Îndoiala a fost şi mai uşor, căci aceasta sta cocoţată pe un gard neputând decide unde să se ascundă. Astfel i-a găsit pe toţi: Talentul - în iarba tânără, Frica - într-o peşteră întunecată, Minciuna - în spatele curcubeului (iarăşi o minciună era la fundul oceanului) chiar si pe Neatenţie, care a uitat pur şi simplu de joacă.
Numai Dragostea nu putea fi găsită. Nebunia o căutase în fiecare tufiş, fiecare râuleţ, pe piscurile munţilor, şi când era aproape gata să renunţe, a zărit tufa de trandafiri înfloriţi. Cu un ţepuş, ea a început să îndepărteze crenguţele ghimpoase, când ... deodată a auzit un strigăt ascuţit: spinii au împuns ochii Dragostei. Nebunia nu ştia ce să facă pentru a-şi cere iertare: a plâns, a rugat, a implorat şi chiar s-a oferit să-i fie ajutor şi îndrumător.
De atunci, DRAGOSTEA ESTE OARBĂ IAR NEBUNIA O ÎNSOŢEŞTE MEREU!
asta pare a fii un mit..nicidecum ceva adevarat! eu nu pot sa cred k dragostea adevarata e oarba. nu! dragostea adevarata nu e oarba! ea vede totul dar te accepta asa cum esti, cu calitati si cu defecte... asta e parerea mea chiar dak nu ar fii nimeni de acord cu mine... si poate nici nu conteaza parerea mea dar am scris aceste randuri pt k in momentul in care am citit eseul mi-am adus aminte de 3 cuvinte din BIBLIE:" Dumnezeu e dragoste!" .....dak gandim in felul acesta cum putem sa zicem k "dragostea e oarba"? Cine are curajul sa spuna k D-zeu ar fii orb? Si dak Biblia afirma k:" Dumnezeu e dragoste!" cine poate sa nege? cine poate sa dea o alta definitie dragostei? nu vreau sa fiu rea dar nu pot sa accept asa ceva de aceea m-am revoltat("maniati-va dar nu pacatuiti"
Desi accentul deznodamantului cade pe dragoste, intregul eseu este frumos dupa modul in care scoate in evidenta caracteristiciile diferitelor trasaturi din caracterul unui om. o lectura minunata..
Este extraordinar de frumos .Este atat de adevarat !!!!Merita sa-l citeasca cat mai multi oameni.
Ii dau dreptate la Aly!
E extraordinar cum autorul le-a asezat pe toate exact la locul potrivit...imi place mult...si...chiar oarba si insotita de nebunie..nu dau dragostea pe nimic, caci nu este sentiment mai curat si mai profund decat...DRAGOSTEA.
FELUL CUM E SCRISA E O TOTALA NEBUNIE DAR NOI CEI CARE O CITIM II PURTAM DRAGOSTE SI O ADMIRAM.
DE CE SPUNEAM CA ARE UN SIMBURE DE ADEVAR ?
PT.CA SE ASEAMANA MULT CU VIATA DE CRESTIN:DE EXEMPLU SA CREZI IN-TRUN D-ZEU FARA SA-L VEZI,SA TE ROGI SA POSTESTI E OTOTALA NEBUNIE DAR UNDE PUI CA CEI CE L-E FAC 'L-E FAC SI DIN DRAGOSTE.
CHIAR SI D-ZEU MERGE PE ACEIASI MIZA(DRAGOSTEA CONDUSA DE NEBUNIE)
a) SA FACI LUMEA DIN NIMIC DOAR DIN DRAGOSTE?
b) SA TRIMETI SINGURUL FIU LA MOARTE DIN DRAGOSTE SA SALVEZI NISTE FIINTE NEINSEMNATE CARE SUNT PERMANENT CIRTITOARE SI NEMULTUMITE.
c) SA LE PREGATESTI IN CER LOCASURI NOI LINGA TINE CARE ESTI DUMNEZEU ?
e o totala nebunie dar se pare ca edragoste si inca de aia la prima vedere.
Dragostea este oarbă, pentru că priveşte numai la Dumnezeu.
Intr-adevar, de multe ori, cand iubesti prea mult o persoana, si de-ar avea un sac in cap tie tot cel mai chipes iti pare, asta pentru ca in orice defect tu ii gasesti o calitate... Dragostea e oarba si atat de frumoasa...
Nu este adevarat ! Iubirea nu e oarba decat la cei care nu au sentimente profunde pentru partener si gandeste doar ca-i place si ca s-a indragostit chiar, ca in timp, sa fie totul un falset!
Iubirea sincera te orbeste, adica atat esti de incantat de partener, incat INTIM si SENTIMENTAL, nu mai vezi pe nimeni!
In asceasta se afla secretul FIDELITATII absolute!
Sau, cumn vrea Dumnezeu, sa nu inselam - nici cu gandul, nici cu ochiul, nici cu fapta - !
Dragostea nu este oarba nicidecum!!!
alegoria este chiar foarte potriviata pt a ilustra Dragostea Lui D-zeu..cum a spus si dammy eu sun de accord.Ce avem noi oamenii atat de valoraos incat StAPANUL uNIVERSULUI SA-SI tRIMITA FIUL SA NE RASCUMPERE?sa investeasca intr-o afacere riscanta: totis-au abatut si au ajuns ca niste netrebnici.romani 12..dragostea divina pare sa sfideze rationalul1 corinteni 13:4..si il ajuta pe credincios sa-si iubeasca chiar si dusmanul..sa si iubeasca aproapele sa fie orb la greselile acestuia...literatura iseamna metafora inerpretare..nu poti lua lucrurile ad literam..ea sugereaza..noi interpretam..in lumina Scipturii1Fie ca DRAGOSTEA agape,a SA..sa ne copleseasca vietile!!!
cei ce nu sunt de acord ca dragostea e oarbă,să pună pasiunea în locul ei.