Uneori ne amintim episoade frumoase din viața de credință a sfinților . Mi s-a întâmplat și mie de multe ori. De exemplu ieri, 25 Iunie, 2013. Dintr-o dată mi-a venit în gând un episod relatat de fratele Richard Wurmbrand în una din cărțile lui. N-aș putea spune de ce chiar atunci mi l-am amintit. Dar știu că nimic nu e la întâmplare. Poate Dumnezeu a vrut din nou să arate un exemplu de devotare totală în viața de credință, un nou imbold pe calea către Cer. Tocmai de aceea am hotărât să-l aștern pe site-ul LUMINI DIN PARADIS.
Vremuri grozave au fost în România pe vremea colectivizării. Știm cazuri când cei ce nu voiau să se înscrie erau luați, duși și niciodată nu s-au mai întors acasă. RW relatează în una din scrierile lui despre o familie de creștini. Reprezentanți ai autorităților opresive au venit la acea familie și după ce le-a luat pământul, le-a mai luat și vitele, și plugul, și alte unelte necesare la o gospodărie pe care au întreținut-o în mulți ani de trudă și sacrificii. După plecarea solilor colectivizării (sau mai bine zis solii satanei) soția se duce la soț și cu lacrimi în ochi îi spune:
”Ne-au luat totul!”
La care soțul răspunde:
”Nu ne-au luat chiar totul. Ne-au lăsat cartea de cântări; vom cânta din ea și ne vom înviora sufletele zilnic și cu ajutor de sus vom reface ce ne-au luat”
Aceștia sunt adevărații urmași ai Domnului Isus, cu un spirit de dedicare și mulțumire chiar în cele mai dificile situații din viață. Omul nu trăiește numai cu pâine...
George Cornici/26 Iunie, 2013
Citind si din comentariul sorei Dabniela, am zambit la mesajul lasat. Asta inseamna ca indiferent de situatie, lumina biriueste mereu intunericul. Fiti binecuvantat !