Bărbatul este capodopera lui Dumnezeu! L-a creiat după chipul şi asemănarea Lui, mandatându-l să fie echilibrul, puterea, dreptatea, conducătorul, înţelepciunea umanităţii. Când mâinile Lui au frământat lutul, iar mintea Lui făcea planul pentru el, Dumnezeu a creiat o fiinţă minunată pe care a proiectat-o să fie stâlp de rezistenţă pentru stabilitatea şi forţa societăţii umane.

Dacă lumea aceasta devine tot mai decăzută şi se înregistrează o degradare la toate nivelurile, cred că imaginea bărbatului este ţinta de bază. Bărbaţi egoişti, iubitori de plăceri, dictatori, pasivi, duri şi violenţi nu fac parte din planul lui Dumnezeu, despre ceea ce dorea sa fei scopul barbatului pe pământ. Tocmai atunci când îmi adunam gândurile să scriu despre bărbatul ideal şi eram tot mai fascinată şi cucerită despre imaginea cu care Dumnezeu l-a creiat, şi despre rolul măreţ cu care l-a mandatat, am trăit o experienţă interesantă. Trebuia să ajung de urgenţă într-un oraş apropiat şi pentru aceasta trebuia să aştept autobuzul. Pentru că drumul îngust nu permitea amenajarea unei staţii speciale, regia de transport a improvizat un loc într-o parcare pe care a pus nişte panouri pentru rezervare. Câţiva şoferi „curajoşi” au mutat toate panourile pe o singură bandă de parcare şi şi-au parcat maşinile pe locurile rezervate autobuzului. În timp ce aşteptam mă gândeam: „ce urât au parcat şoferii aceia în locul unde eu aşteptam să oprească autobuzul…” şi în acelaş timp priveam nerăbdătoare spre colţul străzii sperând să-l zăresc în sfârşit venind, când deodată ceva mă surprinde: un „tip cool” cu un BMW superb s-a apropiat cu maşina de mine şi îmi strigă să aud şi să mut panourile acelea să poată parca. Nu îmi venea să cred! Nici măcar nu m-a rugat, pentru mine era un efort să mut panourile pentru că erau susţinute cu stâlpi mici din beton. Pe momet mi-am şi imaginat cum ar fi stat el comod în fotoliul BMW-ului şi ar fi privit cum îi mut panourile, poate chiar ar fi strigat după cum l-am vazut pornit: mai repede, mai repede…Apoi un alt lucru rău a fost atitudinea lui umilitoare…mă uitam oare arăt a administrator de drum…?(glumesc). Cea mai gravă greşală însă după părerea mea era că m-ar fi condus cu el în încălcarea legii de a parca într-un loc nepermis.

Până la urmă a reuşit să îşi parcheze cumva maşina şi fără ajutorul meu, apoi în timp ce în mine fiebeau toate aceste gânduri, s-a apropiat să mă întrebe dacă poate să mă ducă el cu maşina până unde trebuia să ajung. Niciodată fără excepţie nu optez pentru „ocazie” însă în cazul „tipului” mă imaginam deja în caz de defecţiune că probabil mă va solicita să împing maşina în afara carosabilului pentru că el ar fi trebuit sa o „ghideze” de la volan! Sigur exagerez!

Din punct de vedere omenesc tanarul acesta era realizat, era un model. O haină bună, o maşină modernă, şi primeşti o altă clasă. Am scris experienţa aceasta pentru că am dorit să punctez încă de la început diferenţa între ceea ce societatea numeşte: „cool”, „beton” şi între ceea ce Dumnezeu numeşte: „…foarte bun”.

Atunci când am scris despre portretul femeii ideale mi-am dorit să găsesc un partener la fel de ideal care să i se potrivească. Nu a fost greu…l-am găsit în acelaş pasaj unde scrie despre femeia ideala: Proverbe 31:23b „Bărbatul ei este bine văzut la porţi când şade cu bătrânii ţării!”. Aşa că am căutat un personaj care să îndeplinească această caracteristică şi am găsit ca prototip pe Iov. În capitolul 29 sunt exprimate cel mai bine caracteristicile relaţionale care îi reliefează trăsăturile caracterului.

Relaţia de bază a lui Iov este cu Dumnezeu. Vorbeşte despre ea chiar la început ca şi despre o fundaţie pe care sunt clădite celelalte relaţii. Al doilea nivel al relaţiilor este cu familia lui, iar al treilea: societatea.

Două nevoi esenţiale pe care le avea modelul nostru pentru a îndeplini lucrarea îşi găseau împlinirea în relaţia lui cu Dumnezeu: în primul rând protecţia, (Iov 29:2) şi în al doile rând călăuzirea (Iov 29:3). Dumnezeu l-a creat pe bărbat conducător, al casei lui şi al societăţii. Cineva ilustra aceasta printr-o imagine pe care a suprins-o de pe geamul casei sale într-o dimineaţă când un bărbat urmat de soţie şi copii se îndreptau spre containerele cu deşeuri. Prima dată bărbatul a dispărut între gunoaie, apoi soţia, apoi copiii unul câte unul până când toată familia a dispărut o vreme. Au ieşit până la urmă la lumină… nu ştiu în care ordine, însă toată familia a urmat direcţia pe care a indicat-o capul familiei. Bărbatul este responsabil înaintea lui Dumnezeu de familie şi de societate, pentru că are mandatul să o conducă. În gradina Eden Dumnezeu nu a tras-o la socoteală prima dată pe Eva pentru că ea a ascultat de şoapta înşelătorului ci pe Adam pentru că el avea răspunderea pentru grădină (Genesa 3:9). Aici mi se pare o problemă reală în societatea noastră – o tulburătoare inversare de roluri, respctiv o grămadă de femei care se aşează pe scaunul de conducere al familiei lor şi bărbaţi care le urmează . Femeia nu are în structura ei această trăsătură. Ea are o nevoie să fie protejată şi niciodată nu este adăpostită atunci când stă pe „scaunul de conducere”. Pentru că acesta este locul unde lovesc săgeţile şi lupta este cea mai aprigă. Bărbatul în schimb este făcut pentru acest fel de luptă. El are putere, autoritate, şi lupta aceasta îl împlineşte pe el ca soţ, îl face să se simtă ca un bărbat adevărat. Am întrebat mai multe femei (şi aici nu mă refer la acelea rebele) de ce acceptă să stea la cârma familiei deşi aveau soţul alături de ele. Răspunsul în majoritate a fost: ”păi el nu este capabil în problema aceasta. Eu iau decizii mai bune!” Femei cu mai multă şcoală şi cultură ca soţii lor. Şi ce e trist că uneori nu ne dăm seama de nevoia de cultură. Societatea în care trăim ne pretinde un anumit nivel. Nu ne mai putem scuza ignoranţa în nici un fel. Pentru ca să cunoaştem direcţia în care Dumnzeu vrea să ne îndreptăm trebuie să îl cunoştem pe El, planurile Lui, cu lumea aceasta, cu mântuirea şi apoi sa pricem ce aşteaptă de la familia fiecăruia. Şi este aşa dureros, am vorbit cu băieţi în formare îmi ziceau spre exemplu: „…de ce îmi trebuie să ştiu că o frunză este formată din celule (lecţia de biologie) când eu sunt la şcola profesională de mecanici auto?” „păi l-am întrebat ce îţi strică să ştii?” şi aşa cum spunem despre lecţia de biologie o să spunem cu siguranţă şi despre alte lecţii de viaţă…Informaţia înseamnă putere! O putere care nu trebuie să îi lipsească bărbatului atunci când luptă să îşi apere familia, credinţa şi să conducă. Taţii ar trebui să vegheze mai mult cum cresc băieţii. Privim la ei ca şi la viitori conducători? Unde îşi vor duce familiile lor? Îmi plăcea ce ne zicea cineva în facultate, la un moment dat băieţii trebuie să îşi aleagă un ajutor potrivit. Dar ajutor pentru ce? Dacă nu au înţeles că au o chemare o lucrare, o frământare de unde să ştie din ce categorie să îşi aleagă partenera. Fratele meu îmi zicea mereu: dacă nu avem o ţintă ne învârtim în cerc. Şi un băiat care „se învârte în cerc “îşi va lua o parteră pe care o va învârti până ce aceasta va ameţii”.

Trebuie să creştem cu scopuri şi să ne pregătim, să luptăm pentru acestea. De ce să nu fim cei mai buni, şi să ne alegem cele mai bune partenere şi să formăm cele mai puternici familii?

Un alt motiv pentru care unele femei sunt nevoite să anuleze alegerile partenerilor şi să ia în mâini frânghiile conducerii este că deciziile lor sunt luate din egoism şi comoditate. Atunci când un bărbat ia fiecare decizie pentru binele şi interesat de nevoile familiei, chiar dacă va greşi uneori soţiei lui nu îi va fi greu să fie supusă. Este plăcut cu siguranţă pentru o femeie ca soţul ei să o consulte pentru decizii, şi un soţ responsabil o va face, însă cea mai mare bucurie este să ştie că soţul ei cântăreşte totul şi chiar dacă îl costă pe el, plăteşte pentru binele şi pacea familiei!

A conduce însemnă luptă şi interes şi nu doar la nivel material ci şi şi spiritual. Îl găsesc pe Iov luptând pentru familia lui: fii lui obişnuiau să se ducă unii la alţii şi dădeau pe rând câte un ospăţ. După aceste zile Iov îi chema pe fiii săi şi îi sfinţea. Se trezea de dimineaţă şi aducea pentru fiecare dintre ei câte o ardere de tot, căci se gândea: „poate că fiii mei au păcătuit şi au supărat pe Dumnzeu în inima lor. (Iov 1:4,5) Îi dorea cu el în cer, şi lupta pentru aceasta.

Un alt fel de luptă era că îşi ţinea copiii aproape, îi asculta, îi învăţa! (Iov 29:5) Nu îi obliga să stea lângă el. Cred că le crea un mediu plăcut în jurul lui.

Orice bărbat care îşi înţelege chemarea şi implicit responsabilitatea imensă de a fi conducătorul familiei şi societăţii îşi va dori asemnea lui Iov ca lumina lui Dumnezeu să îl călăuzescă în întuneric şi candela Lui să strălucească deasupra capului său.

Dacă lucrarea femeii se îndreaptă spre casă şi familie, respectiv din interior, spre interior, lucrarea bărbatului se îndreaptă din interior spre exterior, vizând: societatea. Toate acţiunile lui vizează bunăstarea şi prosperitatea societăţii. Totuş orice bărbat care vrea să fie conducător în societate trebuie să îngrijească bine de familia lui. Aceasta spune chiar şi Pavel în 1 Timotei 3:5 „Căci dacă cineva nu ştie să îşi cârmuiască bine casa lui, cum va îngriji de biserica lui Dumnezeu?” De aceea după ce îl găsim pe Iov un luptător pentru familia lui pe toate planurile, îl găsim un luptător pentru societate.

Iată felul în care luptă Iov: „scăpam pe săracul care cerea ajutor şi pe orfanul lipsit de sprijin. Umpleam de bucurie inima văduvei. Mă îmbrăcam cu dreptatea şi-i slujeam de îmbrăcăminte, neprihănirea îmi era manta şi turban. Orbului îi eram ochi, şi şchiopului picior. Celor nenorociţi le eram tată, şi cercetam pricina celui necunoscut. Rupeam falca celui nedrept, şi-i smulgem prada din dinţi. Cuvântul meu era pentru toţi o rouă binefăcătoare. Mă aşteptau ca pe ploaie, căscau gura ca după ploaia de primăvară. Când li se înmuia inima, le zâmbeam. Şi nu puteau izgoni seninătatea de pe fruntea mea. Eram ca un împărat în mijlocul unei oştiri ca un mângăietor lângă nişte întristaţi.” (Iov 29 12-25)

Oau Iov, dacă eram şi eu atunci să te văd, cu siguranţă aş fi avut o reacţie similară cu cea pe care o aveau cei contemporani cu el: „dacă ieşeam să mă duc la poarta cetăţii şi dacă îmi pregăteam un scaun în piaţă, tinerii se trăgeau înapoi la apropierea mea, bătrânii se sculau şi stăteau în picioare. Mai marii îşi opreau cuvântările, şi îşi puneau mâna la gura. Glasul căpeteniilor tăcea, şi li se lipea limba de cerul gurii. Urechea care mă auzea, mă numea fericit, ochiul care mă vedea mă lăuda. Binecuvântarea nenorocitului venea peste mine. Oamenii mă ascultau şi aşteptau tăceau înaintea sfaturilor mele. După cuvântările mele, niciunul nu răspundea, şi cuvântul meu era pentru toţi o rouă binefăcătoare.” (Iov 29:7-10,11,13,21,22).

Nici nu aş mai ştii să comentez ceva la acest portret! Sigur nu a fost uşor pentru Iov, însă truda lui a fost răsplătită, aceeaşi răsplată ca şi femeia ideală din Proverbe 31: lauda. Iată cuvintele lui Dumnzeu despre Iov: „ai văzut pe robul meu Iov? Nu este nimeni ca el pe pământ. Este un om fără prihană şi curat la suflet, care se teme de Dumnzeu şi se abate de la rău.”

Iov ar putea să reînvie în tine şi în fiecare bărbat care există pe acest pământ. Nu este nici măcar o trăsătură care îl caracterizează pe Iov şi care să nu fie accesibilă oricărui bărbat care doreşte să devină un model: un om care are o inimă de slujitor, care face dreptate şi nu poate fi acuzat pentru nimic, deoarece neprihănirea îi este manta şi turban care ajută pe săraci, se interesează de soarta celor noi veniţi pe care nu îi cunoaşte nimeni, care nu au nici un sprijin, cu scopul de a-i ajuta. Când vorbeşte la toată lumea îi place să asculte, deoarece deţine o bogată bază de informaţii. Un om care să fie pentru orb ochi, iar pentru şchiop picior, un mângăietor pentru cei întristaţi. Un om la care nimeni să nu îi poată alunga seninătatea de pe faţă! Un conducator cu o atitudine de slujitor, aşa a fost Iov şi aceasta i-a făcut plăcere lui Dumnezeu.

O Doamne umple lumea aceasta cu bărbaţi cu care să te lauzi! AMIN