Banuiesc ca toti au aproape toti cunoastem povestea cu imparatul care s-a vazut deodata gol, dezbracat. Era un imparat caruia ii placea foarte mult sa arate bine, sa se imbrace cu tot ce era nou la vremea aceea, la moda. Parerea celor din jur conta foarte mult pentru el, nu avea propriul lui sistem de valori. Asa ca, intr-o zi, macinat de aceasta obsesie, isi angajeaza cel mai bun croitor al vremii sale, pentru a-i confectiona niste haine “care nu au mai fost purtate de nimeni nicicand inainte”. Si iata-l pe croitorasul nostru la curtea imparatului gandindu-se temeinic cam ce fel de haine i s-ar potrivi imparatului; acestui imparat ahtiat dupa nou si dupa lux. Si nu i se potrivea nimic mai bine, decat niste haine invizibile. Aceasta idée a placut imparatului, care si-a deschis imediat ochii si inima la “noua provocare”. Dezbracat de tot ce avea, imparatul accepta “imbracarea” noilor haine, care i se potriveau perfect, nu neaparat fizic, cat din punct de vedere al dorintelot sale desarte. Si ca orice om care se faleste cu desertaciunea lucrurilor, iese in fata curtenilor sa isi etaleze noile haine. Unii de voie, de nevoie, au laudat initiativa imparatului si pe maestrul noilor sale haine. Numai ca farsa nu a durat mult, pana ca cineva din multime sa nu vada realitatea ingrozitoare in care se balacea imparatul. “Imparatul e gol!” si acest glas a fost preluat ulterior de toti curtenii, iar murmurul acesta l-a facut pe imparat sa isi vada propria goliciune si impreuna cu ea, propria desertaciune. Poate nu v-ati gandit pana acum, dar acest imparat este oglinda multora din ziua de azi. Ne place sa ne credem “imparati”, buricul pamantului. Ne place sa aratam bine, sa ne laudam cu noile achizitii, si am fi instare sa dam si ultimul ban numai sa facem furori in jur. Dar, desi imbracati, un ochi atent ar observa cat de goi suntem, si asta numai pentru faptul ca nu ne imbracam nici macar cum vrem noi insine. Ni se pare ca ne imbracam dupa dorintele noastre, dar in realitate sunt ideile altora pe care le preluam atat de repede si cu o nesabuita sete. Vrem sa fim “la moda”, dar tendinta aceasta ne dezbraca de caracter si de adevaratele valori, pentru a ne expune sufletul gol in fata multimii. Va las pe voi sa va imaginati in viata fiecaruia, daca aveti aceasta tendinta, cam cine ar fi acest “croitoras istet”, care ne imbraca in asa fel incat sa ne lase goi si descoperiti. Povestea e frumoasa dar realitatea care poate fi extrasa din aceasta e ingrozitoare. Iti poti pierde credibilitatea in fata celor care te-a crezut “cineva”. Teoretic vei fi ceea ce pretinzi, dar practic vei fi un nimeni, un orb caruia i s-a pus in palma “in loc de peste, o piatra”. Si flamand dupa “peste” vei inghiti cu nesat substante fara valoare si consistenta. Pe de alta parte exista un Croitor, care vrea sa ne imbrace cu simplitate, cu bun gust, pentru a iesi in evidenta nu goliciunea, ci adevarata valoare. Vom arata asa cum suntem, nu cum vor altii sa ne vada, numai si numai pentru a se vedea si in aceast mod, plinul dinlauntru, unde Dumnezeu domneste, sau ar trebui sa faca asta, daca ii dam voie. “Haina mantuirii” pe care o da Dumnezeu, nu e un fals si nu ne va lasa niciodata goi in fata lumii, in ciuda hainelor simple pe care le imbracam si care ne acopera “sa nu ni se vada rusinea”.