De ce suferă oamenii de teama de viitor? Care sunt motivele pe care le invocă? Care sunt aspectele problemei, care sunt dificultăţile pe care tinde să le producă şi despre care vorbesc întotdeauna victimile sale? Ei bine, nu există nicio îndoială că prima şi prima cauză este temperamentul - o constituţie anume. Cu toţii ne naştem diferiţi. Nu există doi oameni identici; cu toţii avem trăsături particulare, virtuţi, eşecuri, slăbiciuni şi defecte. Fiinţa umană este echilibrată într-un mod delicat şi frumos. La bază avem aceleaşi trăsături generale, dar proporţiile respective variază enorm de la caz la caz, aşa cum variază şi diferă şi temperamentele noastre. Este foarte important să avem în vedere acest lucru. Poate că cineva va spune: "Dar, oh, acum suntem creştini şi cînd cineva devine creştin, toate diferenţele dispar." Iată o eroare fundamnetală în punctul acesta. Nu este o schimbare mai profundă în univers decît schimbarea descrisă ca regenerare; dar regenerarea - lucrarea lui Dumnezeu în suflet prin care El sădeşte în noi principiul unei vieţi divine şi spirituale - nu schimbă temperamentul unui om. Temperamentul rămîne acelaşi. Faptul că ai devenit creştin nu înseamnă că încetezi să trăieşti cu tine însuţi. Atîta timp cît eşti viu, trebuie să trăieşti cu tine însuţi, şi tu însuţi eşti tu şi nu altcineva. În esenţă, Pavel a fost acelaşi om după mîntuire ca şi înainte. Nu a devenit altcineva. Petru a rămas Petru. Ioan a rămas Ioan, cu acelaşi temperament şi aceleaşi trăsături caracteristice. Prin personalitate înţeleg temperamentul nostru, modul specific de a face unele lucruri. Înfăptuim aceleaşi lucruri, dar în mod diferit. Ca şi creştini, trebuie să facem aceleaşi lucruri esenţiale, dar modul în care le facem e diferit.

   Deci situăm temperamentul pe primul loc; şi sunt oameni care prin temperamentul lor sunt agitaţi, temători, speriaţi. Alţii sunt încrezători în ei înşişi şi siguri pe ei; nu se tem de nimic, înfruntă orice problemă, iau atitudine oriunde. Aceştia nu cunosc sensul cuvîntului teamă. Aceste două categorii de oameni sunt creştini, şi totuşi, în privinţa aceasta sunt diferiţi în mod fundamental şi vital. Există unii creştini care numai cu mare greutate pot fi convinşi să vorbească în public, alţii sunt exact opusul. Chestiunea temperamentului are deci o importanţă majoră în discuţia despre cauzele acestei forme specifice de anxietate şi depresie. Cu alte cuvinte se tem de eşec. Spun: "Îmi place Evanghelia. cred că păcatele îmi sunt iertate. Vreau să fiu creştin, dar mă tem că voi eşua. Totul este bine cînd sunt la întîlniri creştine sau în compania altor creştini, dar trebuie să trăiesc şi să mă cunosc pe mine însumi şi slăbiciunile mele, cunosc măreţia sarcinii şi cunosc dificultăţile." Acestor oameni le este frică de eşec; nu vor să Îl dezamăgească pe Dumnezeu, pe Isus Cristos şi Biserica Sa pe acest pămînt. Măreţia misiunii şi conştienţa acută a propriilor deficienţe şi nevoi îi apasă. Sau poate suferă de un fel de teamă generală de viitor, şi nu pot arăta lucrul de care se tem. Îi întrebi dacă se tem de un lucru anume, şi nu ştiu ce să răspundă, dar au această teamă generală, această nelinişte în privinţa viitorului, în privinţa lucrurilor care se pot întîmpla, a lucrurilor pentru care pot fi chemnaţi să sufere.

   Întrebarea pe care trebuie să ne-o punem este: cum trebuie să ne ocupăm de această stare, cum trebuie tratată? Primul lucru pe care trebuie să îl descoperim aici este să ştim exact unde să tragem linia dintre o anticipare legitimă a viitorului şi o anticipare paralizantă. Acum, este bine să ne gîndim la viitor, iar persoana care nu se gîndeşte la viitor este foarte nesăbuită. Dar lucrul cu privire la care ne avertizează Biblia este îngrijorarea de viitor. "Nu vă gîndiţi la ziua de mîine" înseamnă de fapt "Să nu vă faceţi vinovaţi de gînduri pline de îngrijorare cu privire la ziua de mîine." Nu înseamnă că nu te gîndeşti deloc la ziua de mîine, altfel fermierul nu ar mai ara şi semăna. El se gîndeşte la viitor, dar nu îşi petrece timpul întrebîndu-se şi îngrijorîndu-se cu privire la rezultatele muncii lui. Cu alte cuvinter, deşi este bine să te gîndeşti la viitor, este foarte greşit să fii controlat de el."Nu vă îngrijoraţi de ziua de mîine." "Ajunge zilei necazul ei." Iată simţul practic. După cum am văzut anterior, este o pierdere de timp să te gîndeşti la trecutul pe care nu îl poţi schimba; la fel este greşit să te îngrijorezi de viitorul, care în momentul de faţă este obscur. Trăieşte prezentul la maxim şi nu lăsa viitorul să-ţi ipotecheze prezentul aşa cum nu trebuie să permiţi nici trecutului să-ţi amaneteze prezentul. Apostolul Pavel îl mustră pe Timotei. Îi spune: "Căci Dumnezeu nu ne-a dat un duh de frică". Aceasta este o mustrare. Principiul, doctrina de aici ne spune că necazul nostru fundamental, dacă suferim de această manifestare specifică a depresiei spirituale, este eşecul de a realiza ceea ce ne-a dat şi ne dă Dumnezeu, prin darul Duhului Sfînt... Deci, nu te gîndi la slăbiciunile tale; gîndeşte-te la puterea Duhului Lui Dumnezeu. Doar atunci cînd vom începe să procedăm aşa, ne vom echilibra doctrina şi vom vedea totul clar. Avem puteri şi capacităţi, avem un temperament specific care le foloseşte, dar punctul vital este că în calitate de creştin trebuie să fii controlat de Duhul Sfînt. Este extrem de greşit ca un creştin să se lase controlat de temperament. Omul firesc este întotdeauna dominat de temperamentul lui, el nu se poate abţine; dar diferenţa pe care o aduce regenerarea este că acum există un control mai înalt chiar şi asupra temperamentului nostru. Din momentul în care Duhul Sfînt intră în noi, El preia controlul a tot, inclusiv a temperamentului, şi astfel, te împuterniceşte să funcţionezi în modul tău personal, prin temperament. Iată miracolul răscumpărării! Temperamentul rămîne, dar nu mai deţine controlul. Duhul Sfînt este în control.

(fragmente)