Este timpul ca Biserica să înţeleagă rolul său de a le sluji precum Cristos, celor ale căror vieţi sunt impactate de HIV/SIDA.

„Dacă te vei alătura luptei împotriva HIV/SIDA, acest lucru trebuie să înceapă în inimă – trebuie să îţi pese. Într-o zi vei fi judecat pentru cum i-ai tratat pe oameni. Poate că nu eşti în stare să schimbi lumea, dar poţi schimba lumea pentru cineva. ” – Rick Warren

La începutul lunii decembrie, am fost la Biserica Saddleback, la conferinţa despre SIDA/HIV numită „Voci Deranjante”. Kay şi Rick Warren au chemat Biserica să recupereze „misiunea” la care a renunţat în favoarea multor alte organizaţii, şi ne-au îndreptat privirile către o viziune minunată a unei misiuni curate pentru cei afectaţi de HIV/SIDA. Am fost mişcat când m-am gândit la prietenii mei care au murit de SIDA, ca şi la numeroşii oameni pe care i-am întâlnit prin Exodus, care îşi trăiesc vieţile în umbra HIV/SIDA.

Mai mult decât orice, conferinţa a stârnit în mine pasiunea pentru ca Biserica să devină locul unde are loc misiunea adevărată şi mi-a amintit de puterea dragostei necondiţionate. Biserica se implică frecvent în activităţi – activităţi bune, necesare – care conţin elemente ale misiunii, dar nu sunt misiune curată. Misiunea curată este misiune de dragul misiunii, nu misiune făcută pentru a aduce oameni în Biserică, şi nu misiune pentru a-i face pe oameni să adere la o idee sau o viziune. Misiunea curată este, pur şi simplu, activitate misionară făcută din motivul curat al dragostei.

Când am început Exodus Church Network, a fost mişcător să vorbesc cu pastori care nu numai că vor să rămână cu fermitate în adevărul Scripturii şi să le slujească celor care se confruntă cu atracţii nedorite faţă de persoanele de acelaşi sex, dar care vor, de asemenea, cu disperare, să umple golul dintre Biserică şi comunitatea homosexuală şi ca această comunitate homosexuală să ştie că Biserica îi iubeşte, indiferent de direcţia pe care o iau vieţile lor. Biserica realizează că manipularea nu funcţionează, dar că dragostea adevărată, necondiţionată, funcţionează şi, la fel cum a făcut în vremea lui Isus, aduce oamenii la Isus. Iubim aşa cum ni se porunceşte să iubim, iar Duhul Sfânt face restul.

Când duceam o viaţă de homosexual, mă întrebam adesea dacă familia şi prietenii erau drăguţi cu mine doar ca să mă determine să fac ce vroiau ei să fac. De multe ori, gesturile lor de dragoste erau însoţite de un anume gen de sfat de a „face lucrul corect” şi eram sceptic şi cu ochii în patru în preajma lor. Dar în două rânduri am primit scrisori pline de dragoste, care nu conţineau niciun fel de dojană. Una era de la „Bona” mea, iar cealaltă de la un prieten bun. Acele scrisori m-au mişcat şi m-am întrebat dacă era posibil ca Bonei şi lui Shane să le pese cu adevărat de mine, indiferent de ceea ce făceam. Scrisorile lor m-au ajutat, în cele din urmă, să văd mărimea dragostei necondiţionate pe care Cristos o are pentru mine. Iar acea dragoste m-a adus acasă şi înapoi la Domnul. Kay Warren ne-a amintit că Isus nu i-a întrebat niciodată pe cei pe care i-a vindecat de ce erau bolnavi, doar îi iubea şi îi vindeca, iar ei erau transformaţi. Lui Isus cu siguranţă Îi păsa de păcat, dar nu a condiţionat niciodată dragostea Lui pentru oameni de răspunsul lor faţă de El.

Cred că trezirea are loc în Biserica evanghelică. Tiparele se înlocuiesc şi se schimbă. Biserica devine mai curajoasă şi mai puternică în clădirea comunităţii şi în creşterea ucenicilor în Biserică. Ea devine, de asemenea, mai înţeleaptă şi mai îndurătoare în eforturile sale de a-L face cunoscut lumii pe Isus. Lumea nu numai că aude despre Isus de la Biserică – Îl vede pe Isus prin Biserică. Învăţăm cum să facem cunoscut adevărul şi, în acelaşi timp, dragostea. Sunt emoţionat fiindcă Exodus îşi aduce chiar şi o mică contribuţie în această trezire. Ce puternică oştire va fi Trupul lui Cristos, dacă arma noastră va fi dragostea dintr-o inimă curată, din motive curate, făcând misiune curată!

USA Today a relatat că aproape două mii de pastori s-au întâlnit la conferinţa Bisericii Saddleback numită „Voci Deranjante”. Autorul de succes şi pastorul Rick Warren şi soţia lui, Kay, sunt încântaţi să lanseze o provoace Bisericii pentru a sluji celor care se confruntă cu SIDA.

„Biserica evanghelică şi-a pus prea mult degetele pe urechile noastre şi mâinile pe ochii noştri, şi ne-a închis gura complet”, a spus Kay Warren. „Nu ne simţim confortabil vorbind despre sex în general şi, cu siguranţă, nu ne simţim confortabil vorbind despre homosexualitate – şi nu poţi vorbi despre HIV fără să vorbeşti despre aceste două lucruri. ”

„Biserica are autoritatea morală de a spune: «Hei, nu este un păcat să fii bolnav», a spus Warren. „Evangheliile arată în mod repetat că Isus i-a iubit, i-a atins pe leproşi şi I-a păsat de ei – de bolnavii proscrişi din vremea Lui. «Leproşii» de astăzi sunt cei care au HIV/SIDA. ”

Surse: site-ul Purpose Driven Church şi articolul din Associated Press, Evangelical Churches Focus on AIDS Activism [Bisericile evanghelice se concentrează pe activismul contra SIDA], publicat de USA Today pe data de 30. 11. 2005.

[Disturbing Voices. Tradus şi publicat cu permisiune. Pentru ajutorul care nu mai este disponibil la Exodus International, contactează Exodus Global Alliance. ]