Pentru fiecare dintre noi, apare un moment în care îndemnul următor devine actual:

„Pregătiţi calea Domnului, neteziţi-I cărările.”

Este îndemnul pe care îl primeşti de fiecare dată când este nevoie de o schimbare benefică, utilă, necesară în viaţa ta. Şi asta pentru că orice schimbare în bine a lucrurilor se petrece doar prin puterea Lui Dumnezeu.

Indiferent de ceea ce vrei să faci în viaţa ta, este nevoie de pregătire. Fie că este vorba de a avea o poziţie mai bună la locul de muncă, de a avea un copil, de a avea o relaţie mai strânsă cu cineva, pregătirea în prealabil este necesară.

Acest lucru este valabil şi în ceea ce priveşte viaţa ta de creştin. Pur şi simplu, a crede că Dumnezeu există, şi atât, nu este suficient. Credinţa şi umblarea creştinească înseamnă mult mai mult. Cu siguranţă, Dumnezeu Îşi doreşte ca relaţia ta cu El să se dezvolte, aşa cum este normal să fie cu orice relaţie. Însă, de fiecare dată, trecerea la o nouă etapă a acestei relaţii necesită pregătirea ta interioară. A ta, pentru că El este pregătit pentru orice nivel.

Un lucru merită reţinut. Orice înaintare, adâncire în relaţia ta cu Dumnezeu va fi iniţiată de El. Te va înştiinţa mereu cu privire la intenţiile Sale de a produce o modificare benefică în viaţa ta. Biblia este plină de astfel de exemple ale modului în care Dumnezeu i-a dat de ştire unui om sau întregului popor că vrea să aducă o schimbare. El a folosit:

- semne (steaua călăuzitoare a magilor – Matei 2:9)

- mesaje (înştiinţarea Mariei de către îngerul Gabriel – Luca 1:31-35)

- îndemnuri (Ioan Botezătorul, în pustiul Iudeii – Matei 3:2)

Pentru orice schimbare din viaţa ta este nevoie de un proces care are trei componente esenţiale. Acest proces necesită:

- un ţel (ex. atingerea unui vârf de munte)

- o metodă (ex. escaladare)

- o pregătire (ex. antrenamente)

În mod similar, şi procesul mântuirii fiecăruia dintre noi cunoaşte aceste trei elemente.

- Ţelul: Mântuirea – Psalmii 85:7 (84:7 – Versiunea Bisericii Ortodoxe Române)

- Calea, Uşa, Mijlocitorul: Isus Hristos – Ioan 10:9, 1 Ioan 2:1

- Pregătirea: Orientarea spirituală – Matei 3:3

Mai târziu, pentru că lucrarea duhovnicească a Lui Dumnezeu nu se opreşte dincolo de poarta mântuirii celor iubiţi, El va urmări ţelul desăvârşirii tale prin Hristos – aflat acum în tine, în Duhul Sfânt – pregătindu-te pentru fiecare înălţare interioară prin lumină, putere, tărie, încredere, toate acestea fiind reflexii ale dragostei, oferite din abundenţă, însă recepţionate doar în măsura deschiderii realizate de credinţă.

La rândul ei, şi pregătirea aceasta este constituită din trei componente.

În Isaia 40:3 este prevestită lucrarea lui Ioan Botezătorul care vizează transformarea duhovnicească a poporului evreu în vederea acceptării Lui Isus Hristos:

Un glas strigă: „Pregătiţi în pustiu calea Domnului, neteziţi în locurile uscate un drum pentru Dumnezeul nostru! Orice vale să fie înălţată, orice munte şi orice deal să fie plecate, coastele să se prefacă în câmpii, şi strâmtorile, în vâlcele! Atunci se va descoperi slava Domnului, şi în clipa aceea orice făptură o va vedea; căci gura Domnului a vorbit”.

Pregătirea din viaţa ta va trece deci prin câteva acte care, împreună, vor împlini lucrarea necesarei transformări:

- înălţare: ridicare deasupra minciunilor din cauza cărora, crezându-le, îţi vei duce viaţa într-un spectru existenţial îngust, a dependenţelor, complexelor de inferioritate, iluziilor etc.

- plecare: părăsirea suficienţei, adică: aroganţă, fală, fudulie, infatuare, înfumurare, îngâmfare, mândrie, orgoliu, semeţie, trufie, vanitate. Refuzul nebuniei. Dezbrăcarea de haina imposturii şi îmbrăcarea propriei identităţi.

- lărgire: o optică mai amplă asupra lucrurilor, dezlegarea ochilor duhovniceşti, eliberarea, deschiderea inimii spre lumină, putere, dragoste.

Netezire, adică. Consecinţa: slava Lui Dumnezeu este descoperită, văzută, acceptată. Lucrarea duhovnicească a Lui Isus Hristos în fiinţa ta are acum drum liber. Însă nu te amăgi crezând că ai putea de unul singur să le faci pe toate acestea. Sarcina ce îţi revine este să te pui la dispoziţia Duhului Său. Ştie El, cu siguranţă, ce să facă…

Aşadar:

Înalţă-te: Consideră-te, în primul rând, suficient de important pentru a beneficia de mântuire. Sacrificiul hristic nu a fost făcut pentru iertarea păcatelor unui grup restrâns de oameni, aflaţi într-o anume perioadă istorică sau cu un anume statut moral. Dumnezeu l-a făcut pentru toţi. Şi nu este nevoie să faci fapte bune înainte de a fi acceptat. Fă fapta bună de a accepta darul divin al mântuirii înainte de a face fapte bune către semeni, prin puterea dumnezească.

Pleacă-te: Eliberează-te de suficienţă. Ai nevoie să-L accepţi pe Fiul Tatălui în duhul tău împreună cu ceea ce El a obţinut pentru toţi, o dată şi pentru totdeauna, acum peste două milenii, pentru a avea mântuire. Iar a-L accepta nu înseamnă a cădea de acord cu privire la existenţa Sa istorică. Şi nici cu privire la faptele Sale. Înseamnă să-I accepţi prezenţa duhovnicească divină. Spun acest lucru, pentru că El este Prezenţă… Însă oricât ţi-ai „bate capul”, teoretic nu vei înţelege niciodată aceste lucruri. Momentul potrivit va aduce după sine şi înţelesul.

Desigur, şi fără să faci acest pas poţi duce o viaţă morală, te poţi înfrâna de la multe lucruri şi poţi parcurge căi de elevare duhovnicească nenumărate. Însă toate se vor opri undeva. Înaintea piscului…

Lărgeşte-ţi inima. Cea din lăuntrul tău cel mai adânc. Acolo unde vei găsi credinţa. Scapă de iluziile care te sufocă, împiedică să creşti către potenţialul tău suprem. Minciunile care te închid în temniţa propriei minţi. Decide-te doar, şi vei vedea cum.

http://desprecredinta.org/2013/07/pregatirea/