Chiar înainte să scriu această carte, am citit autobiografia judecătorului de la Curtea Supremă de Justiţie, Clarence Thomas, Fiul bunicului meu: memorii. El a crescut în credinţa romano-catolică şi a urmat cursurile colegiului Holy Cros din Worcester, Massachusetts dar în timpul anilor de studiu, s-a îndepărtat de biserică, deşi nu pentru totdeauna. Iată ce spunea el. "În timpul celei de-a doua săptămîni petrecute în campus, am participat pentru prima şi ultima dată la sfîntul maslu la colegiul Holy Cross. Nu ştiu de ce m-am deranjat să mă duc - poate din obişnuinţă sau vinovăţie - dar indiferent de motive, m-am ridicat şi am ieşit pe la mijlocul predicii. Totul era despre dogma bisericii, nu despre probleme sociale cu privire la care eram preocupat şi mi se părea deznădăjduit de irelevant."

   Ce este relevanţa? Ca predicator, consider că relevanţa este foarte importantă. De ce ar asculta cineva la ceea ce am eu de spus? De ce i-ar păsa cuiva? Relevanţă este un cuvînt ambiguu. Ar putea însemna că o predică este relevantă dacă ascultătorilor li se pare că ea face o diferenţă majoră în viaţa lor, fie că simt asta fie că n-o simt.

   Al doilea fel de relevanţă este cel care călăuzeşte predicile şi scrierile mele. Cu alte cuvinte, mă refer la lucurile care sunt cu adevărat importante pentru viaţa ta, fie că ştii că sunt, fie că nu ştii asta. Modalitatea prin care eu fac lucrul acesta este să rămîn cît se poate de aproape de ceea ce spune Dumnezeu în Cuvîntul Său că este important şi nu aproape de ceea ce credem noi că este important, fără Cuvîntul lui Dumnezeu.

   Aşadar, se prea poate ca într-un serviciu de închinare anume să fie prezenţi o serie de idealişti asemenea lui C. Thomas, revoltaţi de rasism, de încălzirea globală, de avort, de serviciile limitate de asistenţă socială pentru copii, de problema celor fără locuinţă, de sărăcie, de războiul din Irak, de infracţiunile celor aflaţi în poziţii înalte, de traficul de fiinţe umane, de criza mondială de SIDA, de creşterea numărului familiilor monoparentale, de lăcomia din spatele crizei împrumuturilor neperformante, de tratamentul primit de imigranţii ilegali sau de patimile creştinilor care ies din închisoare. Iar apoi, aceştia mă aud anunţînd că astăzi vom vorbi despre modul în care o persoană poate fi născută din nou. Şi s-ar putea să reacţioneze ca C. Thomas şi pur şi simplu să iasă afară spunînd: Asta nu are nimic de-a face cu adevăratele probleme cu care se confruntă lumea aceasta.

   Să te ocupi de ceea ce contează cel mai mult

   Aceşti oameni ar greşi - şi încă de două ori. În primul rînd, ar greşi pentru că nu ar reuşi să înţeleagă că ceea ce a intenţionat Iisus cu privire la naşterea din nou este de o importanţă supremă pentru rasism, încălzire globală, servicii de asistenţă socială şi toate celelalte probleme ale zilelor noastre.  În al doilea rînd, ar greşi crezînd că aceste chestiuni sunt cele mai importante în vaiţă. Nu sunt. Sunt chestiuni de viaţă şi de moarte. Dar nu sunt cele mai importante, deoarece ele privesc uşurarea suferinţei în timpul acestei vieţi pămînteşti scurte şi nu îndepărtate suferinţei din veşnicia care urmează. Sau dacă vrem să formulăm lucrul acesta pozitiv, ele privesc maximizarea bunăstării actuale pentru aproximativ 80 de ani, dar nu de maximizarea bunăstării în prezenţa lui Dumnezeu pentru 80 de trilioane de ani şi mai mult.

   Slujba mea, ca pastor, este să mă ocup de ceea ce contează cel mai mult şi să stau aproape de voia revelantă a lui Dumnezeu în Biblie (pentru ca şi tu să o poţi vedea) şi să mă rog ca, prin harul lui Dumnezeu, tinerii idealişti revoltaţi din mulţime - asemenea lui C. Thomas - şi toţi ceilalţi să vadă şi să simtă importanţa lucrurilor despre care Dumnnezeu spune că sunt importante.