Fiindcă ce se poate cunoaste despre Dumnezeu le este descoperit în ei, căci le-a fost arătat de Dumnezeu. În adevăr, însuşirile nevăzute ale Lui, puterea Lui veşnică şi dumnezeirea Lui se văd lămurit, de la facerea lumii, când te uiţi cu băgare de seamă la ele în lucrurile făcute de El. (Romani 1:19-20)

Însă vei mai avea un pas de făcut, atunci când, zugrăvit pe deplin în Fiul Său, Dumnezeu ţi se va revela înaintea ta. Oricât ai încerca, dincolo de înţelesurile primare ale frumuseţii nu vei vedea, până când nu treci pragul Împărăţiei, prin Hristos, în lumea adevărurilor finale. Transfigurat astfel, vei înţelege că frumuseţea ta, acum, este Lumină pusă-ntr-o candelă şi dăruită lumii, din dragoste divină.

Voi sunteţi lumina lumii… (Matei 5:14)

O Lumină pe care Dumnezeu a trimis-o spre a lămuri drumul călătorilor rătăciţi, nesiguri, obosiţi, îndureraţi.

Şi oamenii n-aprind lumina ca s-o pună sub obroc, ci o pun în sfeşnic, şi luminează tuturor celor din casă. Tot aşa să lumineze şi lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune şi să slăvească pe Tatăl vostru care este în ceruri. (Matei 5:15-16)

Deschide-te, aşadar, nu lăsa vălul firescului cotidian să ascundă identitatea ta. Fă acest lucru în moduri proprii, atât şi aşa cum ţi-au fost date, fără a te lăsa amăgit spre a imita prin gesturi şi fapte. Toate resursele le ai în tine…

În El şi prin El revelezi sensul ultim al frumuseţii tale, pe calea desăvârşirii expresiei. Nu te opri în mediocritate, alege capodopera, acceptând transformarea ta în cuvânt dincolo de cuvinte.

http://desprecredinta.org/2013/06/frumusetea/