Ceea ce suntem înăuntru contează. Acesta este un adevăr limpede şi este exact ceea ce Domnul nostru spunea. Ce suntem este mult mai important decît ce facem. Ce facem este doar un simptom a ceea ce suntem. Gîndiţi-vă de exemplu la problema cumpătului. Întotdeauna găsim cîte o nouă strategie de a acoperi acest drac - cumpătul.! Nu citim nicăieri că cineva şi-a pierdut cumpătul. În schimb, "s-a supărat". Nu citim nicăieri că o femeie şi-a pierdut cumpătul. În schimb, a avut "o criză de nervi". Dar de obicei, aceste expresii înseamnă că acea persoană şi-a pierdut cumpătul, "s-a enervat", "şi-a ieşit din fire". Este o stare spirituală, o stare a inimii, şi nu o stare a nervilor.

   Cînd oamenii zîmbesc şi dau afirmativ din cap cînd predic, nu sunt ei înşişi cu adevărat. Însă cînd aceiaşi oameni se supără, atunci se arată pe ei înşişli cu adevărat. Atunci cînd fac ceva din interiorul lor, din poftele lor, din răbufnirile firilor lor - atunci, sunt ei cu adevărat.

   Aceste naturi umane explodau pretutindeni în jurul lui Isus precum bombele. El le-a spus fariseilor şi altor iudei: "Toate aceste răbufniri de ură şi răutate dovedesc doar ceea ce sunteţi. Dacă aţi fi din Dumnezeu, nu aţi face aceste lucruri. Aţi auzi şi aţi împlini Cuvîntul lui Dumnezeu. Dar voi faceţi ceea ce sunteţi şi ceea ce faceţi dovedeşte ce sunteţi!"

   În acest punct, trebuie să ne întrebăm: "Dacă acest lucru a fost adevărat de-a lungul veacurilor, nu au existat încercări de a schimba natura umană şi societatea umană?" Ba da, omenirea a încercat să îmbunătăţească natura umană în multe feluri. De exemplu, încercăm să facem acest lucru prin educaţie. Cred în educaţie. Cred în instruire. Educaţia este menită să ne facă cetăţeni mai buni. Instruirea ne determină reflexele astfel încît să ne comportăm într-o manieră predeterminată. Dar nici educaţia, nici instruirea nu ne pot oferi o natură nouă.

   Boul din ogradă este un animal domestic, dar din cînd în cînd îşi iese din minţi. Dintr-o dată, ceva îl supără şi răbufneşte. Îşi lasă capul în jos, urlă şi mugeşte. Oricine e nenorocos să fie în preajmă cînd se întîmplă aşa ceva, va trebui să se urce într-un copac sau să sară peste gardul care înconjoară boul pentru a nu fi zdrobit! Ce s-a întîmplat? Boul pur şi simplu s-a trezit din furia lui şi a lepădat toate secolele de domesticire. Dedesubtul domesticirii, el este aceeaşi bestie sălbatică, cu natura neschimbată.

   Natura umană este imprevizibilă

   Dar odată ce boul a trecut de accesul de furie, va fi probabil ruşinat de sine însuşi şi îşi va urma cu supunere stăpînul înapoi în hambar. Însă fermierul nu ştie cînd boul va face iar pe nebunul fiindcă are de-a face cu un bou - un animal îmblînzit printr-un lung proces de educaţie, dar din fire este sălbatic.

   Şi noi oamenii, nu suntem cu mult mai diferiţi. Am citit odată despre un om cu 6 ani de facultate şi masterat. Într-o zi a explodat, şi-a pierdut cumpătul şi şi-a omorît soţia. Să nu credeţi că doar cei săraci, needucaţi şi defavorizaţi comit acte de violenţă. Se întîmplă şi în cele mai înalte clase ale societăţii. Este nevoie de ceva mai mult decît educaţie pentru a schimba firea oamenilor. Educaţia poate aduce anumite restricţii şi un anume grad de control, dar dacă acei oameni încep să se comporte liber, după pornirile din lăuntrul lor, vei vedea ce sunt de fapt.

   Societatea are un alt fel de a încerca să schimbe oamenii: prin lege. dar să luăm ca exemplu trăsătura zgîrceniei. Zgîrcenia este acea mînă care are mîncărimi, dragostea de bani şi există în majoritatea oamenilor. Dacă oamenii sunt zgîrciţi, nimic din întreaga lume nu-i va putea schimba. Nu este nici o apă curăţitoare în Gange sau în vreun alt rîu care să spele această înclinaţie spre lăcomie. Nici tot săpunul din supermarketuri nu poate reuşi să îndepărteze zgîrcenia acelui om.

   Legiuitorii ştiu că dacă oamenilor zgîrciţi li s-ar da drumul în societate, s-ar putea ca ei să dea buzna şi să fure. Aşa că legiuitorii schimbă zgîrcenia în furt. În consecinţă, ei spusn: "Dacă îşi manifeşti zgîrcenia, este furt." De aceea, oamenii se abţin cum pot mai bine pentru că au fost condiţionaţi de societate să nu exprime zgîrcenia din lăuntrul lor. Deseori, nici măcar nu-i suspectăm pe aceşti oameni deoarece se află sub restricţiile legii. Cu toate acestea, zgîrcenia încă există în ei. Există în inimile lor. O ascund şi o ţin în frîu fiindcă imediat ce iese la iveală şi este exprimată, îşi schimbă culoarea - devine furt, iar legea îi va trimite în închisoare.

..............................................................................................

Nu există oare nici o speranţă?

   Blîndeţea şi ascultarea nu-l reprezintă cu adevărat. Ceea ce gîndeşte în singurătate - acela este el. Ceea ce simte înlăuntrul lui - acela este el. Da, suntem într-adevăr ceea ce gîndim, ceea ce instinctele şi impulsurile noastre sunt. Educaţia şi legea nu sunt suficiente pentru a transforma natura noastră. Mulţi oameni au strigat în disperare: "Nu există oare nici o speranţă? Nu există nici o cale de a deveni altcineva? Nu există nici o cale ca natura mea umană să fie schimbată în mai bine?"

   Poate că te gîndeşti adînc la aceste lucruri şi eşti gata să recunoşti: "Domnule Tozer, mi-aţi sfîşiat inima. Ştiu că aceste lucruri sunt adevărate. Recunosc logica tuturor acestor lucruri şi ştiu că nu pot sta curat înaintea lui Dumnezeu. Ştiu ce am făcut, ştiu la ce mă gîndesc, ştiu ce admir cel mai mult  şi toate arată că nu sunt bun. Vă întreb, domnule Tozer, există vreo şansă pentru mine ca să devin altceva decît ceea ce sunt? Pentru că în inima mea este ură, sunt eu blestematul iadului - acolo unde ura trebuie să fie aruncată?"

   Mulţumim lui Dumnezeu! Există speranţă! Există o altă cale fiindcă Isus Hristos ne dă ajutor. Cuvîntul ne spune că putem primi un nou set de instincte, un nou set de dorinţe, un nou set de pofte.

   Ajutorul pe care El ni-l promite nu se bazează pe experienţa noastră religioasă. Domnul Isus nu vorbeşte despre psihologie religioasă aplicată. El vorbeşte şi promite un depozit biologic complet nou. El promite ceva complet nou pentru duhul nostru uman, astfel că atunci cînd vom face ceea ce vrem să facem, vom dori să facem lucrul bun. Adevărul binecuvîntat este acesta: omul care vrea să facă un lucru bun şi îl face deoarece vrea să-l facă, este un om bun!

   Mîntuitorul Isus Hristos oferă remediul. El spune că există speranţă pentru omul zgîrcit. Dumnezeu poate îndepărta zgîrcenia şi poate face acel om extrem de generos. El spune că există speranţă pentru omul violent din fire: Dumnezeu poate arunca diavolul din acea fire şi o poate îndrepta către o direcţie sfîntă. Există speranţă pentru omul gelos. Dumnezeu poate îndepărta gelozia şi o poate înlocui cu pasiune pentru Dumnezeul Cel Prea Înalt. Dumnezeu ne poate da fiecăruia dintre noi un nou set de instincte, un nou set de dorinţe morale, o nouă tendinţă morală astfel încît să facem binele pentru că suntem buni. Aceasta spune Cuvîntul lui Dumnezeu. Aceasta promite Evanghelia. Aceasta este chemarea lui Isus Hristos pentru aceia care sunt gata să-L urmeze şi să fie ucenicii Lui adevăraţi.

(fragmente)