Orice fel de început, în oricare domeniu existenţial care începe cu Dumnezeul fără de început, aşa cum începe şi Biblia (Gen. 1:1), este marcat prin măreţia de necuprins a cuvintelor cu care se termină Biblia: „Dumnezeu cu oamenii! El va locui cu ei” (Apoc. 21:3b).

Ah, cât de necuprins este cuprinsul idealului locuirii lui Dumnezeu cu omul! Păi auzi d-ta colea! Cine n-ar vrea să-L aibă ca gardă personală pe Dumnezeul care face TOT ce vrea în ceruri, pe pământ, în mări şi în toate adâncurile (Ps. 135:5-6)? Şi pe Fiul lui Dumnezeu, care are TOATĂ puterea în ceruri şi pe pământ (Mat. 28:18)? Şi pe Duhul Sfânt, care ne face moştenitori împreună cu Hristos ai tuturor lucrurilor (Rom. 8:17)?

Cât de departe putem scruta noi întinderea pe care o acoperă aceste cuvinte atotcuprinzătoare TOT, TOATĂ şi TOATE lucrurile?

Ei bine, Dumnezeul acesta, singurul Atotputernic, poate şi vrea neapărat să facă din căsnicie un loc în care să domnească atmosfera din "cortul lui Dumnezeu cu oamenii", un loc în care El Însuşi, Fiul Său şi Duhul Său Cel Sfânt să locuiască cu noi, nu numai vizitatori ocazionali, ci colocatari, permanent în casa noastră (Ioan 14:23).

Căsătoria este sublima instituţie din cer, statornicită jos, aici pe Pământ. DEX-ul explică adjectivul "sublim" prin "ceva care se ridică sau se află la cea mai mare înălţime în ierarhia valorilor morale, estetice şi intelectuale, la cel mai înalt grad de desăvârşire şi de frumuseţe, cea mai înaltă formă a perfecţiunii". Aşa este concepută căsătoria în planul lui Dumnezeu, menită să ne ofere clipe cu adevărat de cer, un colţ de Rai aici jos pe Pământ.

Din perspectiva responsabilităţii, căsătoria este instituită de Dumnezeu ca un cadru în care Hristosul spiritual din Cer să devină perceptibil şi cunoscut în lumea materială de jos, prin persoana soţului, iar Biserica Lui duhovnicească să devină perceptibilă şi cunoscută în lume, prin persoana soţiei; şi, respectiv, relaţiile dintre Hristos şi Biserică, prin intermediul relaţiilor dintre cei doi soţi. Din tocmai această intenţie a Făcătorului, rezidă atâta interes al lui Dumnezeu în chestiunea vieţii de familie şi, în acelaşi timp, atâta nămet necuprins de feerie, ca de basm, pe care a hărăzit-o El vieţii de căsnicie.

Doresc acum să prezint condiţiile care fac din aceste visuri paradisiace, o experienţă personală, trăită realmente, practic, în sânul unei familii.

Sfânta Treime este alcătuită din 3 Persoane: Dumnezeu Tatăl, Dumnezeu Fiul şi Dumnezeu Duhul Sfânt, distincte prin atribuţiile stabilite. Dumnezeu Tatăl este Făcătorul şi Dătătorul a toate - în cazul nostru, a unei căsnicii de vis; Dumnezeu Fiul este Acela în care primim ceea ce ne-a fost dat de Tatăl; iar Dumnezeu Duhul Sfânt este Persoana care ne pune actualmente în posesia a ceea ce ne-a dat Tatăl, în Fiul Său.

Duhul Sfânt este Persoana care ne descoperă Calea către Cer, adică pe Mântuitorul Iisus Hristos (Ioan 16:14). În afara prezenţei şi lucrării Duhului Sfânt, nimeni nu poate cunoaşte nimic despre lucrurile lui Dumnezeu (Ioan 16:8), cu atât mai puţin să aibă ceva din ele.

Dacă, deci, Duhul Sfânt este Agentul executiv al lui Dumnezeu, care lucrează toate aceste minuni cereşti în cadrul căsniciei noastre pe Pământ, trebuie să cunoaştem cât se poate de bine condiţiile în care colaborează El cu omul care, prin voia sa liberă, trebuie să-I permită Duhului Sfânt să lucreze în el. Biblia arată că Duhul Sfânt nu poate coborî şi locui decât în inimile în care mai întâi judecata Divină a fost executată prin jertfa ispăşitoare a Mântuitorului. Iată două dovezi covârşitor de edificatoare.

1. Cu prilejul potopului, Noe, după încetarea ploii, deschide fereastra şi dă drumul unui porumbel - simbolul Duhului Sfânt, să zboare, dar porumbelul se întoarce, pentru că nu găseşte nici un loc unde să-şi pună piciorul (Gen. 8:6-12). Noe repetă trimiterea şi, a 3-a oară, ni se spune că porumbelul nu s-a mai întors. Atunci, arată Scriptura, Noe s-a uitat şi iată că faţa pământului era curată. Notaţi, porumbelul a rămas pe pământ după ce apele care au executat judecata s-au scurs, iar Pământul era acum uscat şi curat.

2. În cazul curăţirii leprosului (imaginea păcătosului mântuit), ni se arată o procedură care sprijineşte limpede gândul că Duhul Sfânt acţionează numai acolo unde a avut loc, mai întâi, judecarea şi curăţirea păcătosului prin sângele Mielului lui Dumnezeu. Reabilitarea leprosului din Levitic 14:14 începe cu aplicarea sângelui de la jertfa pentru vină pe vârful urechii drepte, pe degetul cel mare al mâinii drepte şi apoi al celui de la piciorul drept. După aceea, vers. 17, urmează untdelemnul, simbolul Duhului Sfânt care este aplicat în aceleaşi 3 locuri dar, fiţi atenţi unde era aplicat: “deasupra sângelui”. Uleiul nu putea fi aplicat în absenţa sângelui (şi nici Duhul Sfânt în absenţa pocăinţei).

Ce loc îşi au explicaţiile privitoare la Duhul Sfânt, în cadrul căsniciei? Duhul Sfânt este "Constructorul" proiectului căsnicie întocmit de "Arhitectul" Dumnezeu astfel încât, prin necunoaşterea condiţiilor în care trebuie să ne raportăm la Duhul Sfânt, Îl împiedicăm să coboare din Cer "materialele" de care are nevoie în construirea proiectului Divin al căsniciei.

O căsnicie poate abunda în lux şi risipă de bogăţie dar dacă e lipsită de "oxigenarea" Duhului Sfânt este ca şi cea mai fermecătoare fiinţă omenescă şi desăvârşită în frumuseţe, dar fără suflet, pusă într-un coşciug - miroase greu şi abia aştepţi s-o înghită pământul. Duhul Sfânt este "oxigenul" ceresc, care dă viaţă, farmec şi desăvârşita fericire în căsnicie.

Dragă soţule, dragă soţie! Taina tainei fericirii voastre în căsnicie stă în arta pregătirii permanente a terenului inimii, în care să poată locui şi lucra, cât mai nestingherit, Duhul Sfânt, Divinul "Constructor" al raiului vieţii voastre de căsnicie.

Duhul Sfânt operează deci numai pe temeiul sângelui sfânt şi curat al Mielului. De aceea, ascultaţi, purtaţi o singură grijă în viaţa voastră: aplicaţi sângele Mielului peste toate situaţiile din viaţă, în care vă doriţi şi aştepţaţi ungerea Divină a Duhului Sfânt.

Dar nu uita, pentru că Hristos n-a murit singur pe cruce şi nici n-a murit pentru El, ci Hristos a murit "împreună" cu tine şi "pentru" tine, trebuie să mori şi tu împreună cu Hristos, ori de câte ori doreşti să aplici sângele Lui preţios, care pregăteşte Duhului Sfânt loc de găzduire şi teren de lucru. Moartea voastră faţă de ambiţiile voastre este conducta pe care va curge uleiul Duhului Sfânt şi va "unge" toate angrenajele căsniciei care "scârţâie".

Vrei tu, soţule, să-ţi ai soţia supusă, să te asculte? Priveşte la Acela pe care eşti chemat să-L portretizezi în postura ta de soţ, la Hristos. Fii bărbat! Suie-te tu pe crucea pe care ai vrea să-ţi vezi soţia atârnată, ia asupra ta răutatea ei, ca şi când tu fi făptuit-o înaintea Domnului şi, apoi, la fel ca şi Hristos, mijloceşte pentru ea înaintea lui Dumnezeu. Atunci eşti cu adevărat BĂRBAT!

Vrei tu, soţie, să înmoi inima de piatră a soţului tău? Priveşte la Iisus, Căpetenia mântuirii tale, în relaţia Sa triunghiulară cu oamenii de pe Pământ şi Tatăl din cer. Iisus, când era chinuit şi asuprit de oamenii de pe Pământ, nu deschidea gura şi nu ameninţa, ci Se supunea Dreptului judecător din Cer (1 Petru 2:23). Şi tocmai de aceea, pentru că S-a supus Tatălui Său din Cer, suferind aici pe Pământ din partea netrebnicei fiinţe omeneşti, ieşite chiar din mâna Lui, Dumnezeu L-a înălţat (Filip. 2:9).

Femeie, pricepi tu ceva de-aici? Iisus nu S-a înălţat El singur, ci Dumnezeu L-a înălţat. Aici este taina fericirii tale. Tu eşti aceea care poţi face din soţul tău un miel blând şi atât de drăgălaş, încât să nu puteţi sta unul fără altul. Dar tot tu eşti aceea care poţi face din soţul tău un om ursuz, rău şi nesuferit, de care să cauţi mereu să te scapi.

Exersează arta de a vorbi cu Dumnezeu despre părţile negative ale soţului tău, iar cu el, în direct, despre părţile lui pozitive.

PS. Puteţi contacta autorul acestor gânduri la e4herman [at] yahoo [dot] com