Frumuseţea depărtărilor este dată de privelişte. De o armonie a aparentului formată din lucruri care, deşi le vezi şi nu le poţi atinge, totuşi sunt… Aici şi acum. Nimic din ceea ce este viaţa ta nu există în trecut. Nimic din ceea ce este viaţa ta nu există în viitor. Ambele sunt convenţii menite să ne ajute în gestionarea gândurilor. Amintirile şi imaginaţia. Tot ce s-a petrecut cândva se află în faţa ochilor tăi, crescut, întins, maturizat şi zugrăvit aşa cum vezi. Tot ce se va petrece este în sâmburele priveliştii desfăşurate sub ochii tăi. Priveşte atent, şi doar priveşte! Fără să interpretezi, fără să îmbraci nimic în simboluri. Fără să-ţi faci iluzii. Vei ajunge oriunde doreşti – şi nu lăsa niciun dubiu să-ţi fure bucuria certitudinii – atâta timp cât înţelegi că totul este în prezent. Toate ţelurile tale, toate obiectele dorinţelor tale, toate finalurile le poţi vedea. Daca îţi deschizi ochii şi priveşti, sunt în faţa ta.

Dar mai există un ţel. Unul inserat prin creaţie în sufletul tău. Cel spre care, cu o adâncă sete, străfundul fiinţei tale se îndreaptă. Chiar dacă nu îţi dai seama de acest lucru. El este „dincolo de nori” şi ochii tăi nu Îl pot vedea, mintea ta nu Îl poate concepe, voinţa ta este neputincioasă în a te face să-l atingi. Dar, de asemenea, se află în faţa ta. Îl poţi vedea, dar numai prin credinţă. Îl poţi atinge, dar numai prin Iubire. Acum. Pentru că drumul până la El ţine cât are nevoie o lacrimă să ajungă din minte la inima deschisă…

Scrutează-ţi prezentul!

http://desprecredinta.org/2013/03/prezentul/