Isus a spus:

Voi sunteţi sarea pământului. Dar dacă sarea îşi pierde gustul, prin ce îşi va căpăta iarăşi puterea de a săra? Atunci nu mai este bună la nimic decât să fie lepădată afară şi călcată în picioare de oameni.

Voi sunteţi sarea pământului…

Adică:

1. Voi îi daţi gust, semnificaţie, sens. Voi întruchipaţi frumuseţea pământului şi a Creatorului său. Voi conţineţi esenţa înţelepciunii sale.

Te-ai privit vreodată drept cel mai de preţ lucru care există pe pământ? Te-ai privit drept centrul pentru care şi în jurul căruia se învârt toate? Pentru Dumnezeu asta eşti… El nu a creat acest pământ ca să privească o bilă învârtindu-se în jurul axei sale, acoperită de ape, ierburi şi plină de vietăţi care se mănâncă unele pe altele. Nu. Biblia spune că pe om l-a făcut ultimul, şi asta pentru că a vrut ca mai întâi să creeze mediul în care acesta să trăiască. Mediu care să îl hrănească, să îl binecuvânteze şi, da, să îl înveţe. Pentru că Pământul este o carte. Deschisă pentru mintea omului, cu multe file şi cu înţelesuri printre rânduri.

2. Voi îl conservaţi… Să nu se strice… Identitatea noastră, poziţia de stăpân vine cu o responsabilitate, aceea de a îngriji, proteja, lucrarea Mâinilor dumnezeieşti peste care am fost puşi. Suntem în echilibru cu natura şi, de asemenea, un factor echilibrant şi protectiv. În mod conştient, voit, în urma prerogativelor acordate de Creator. Reversul monedei este faptul că avem totodată puterea de a dezechilibra sistemul.

…dar dacă sarea îşi pierde gustul, cu ce va fi sărată?

Gustul – puterea, valoarea, înţelesul, semnificaţia. Există o adormire a spiritului echivalentă cu pierderea gustului sării, atunci când puterea spirituală din noi se duce, când lumea reuşeşte să ne uniformizeze energiile, să le reducă la tăcere. Şi asta nu pentru că ele, în mod normal, ar putea fi reduse, ci pentru că noi îi lăsăm să facă asta. Lumea nu are putere asupra noastră…

 …pentru ca Cel ce este in voi este mai mare decat cel ce este in lume.

Orice creştin fără putere este ca o sare al cărei gust s-a pierdut. Există, dar a încetat să-şi mai exercite rostul.

Suntem chemaţi să exprimăm Adevărul aşa cum ne-a fost revelat, însă, de asemenea, să-L exprimăm prin ce ne-a fost dat. Prin talentele, capacităţile, abilităţile, calităţile, darurile noastre. Îl poţi manifesta pe Hristos în multe feluri, îl poţi face cunoscut în mai multe moduri decât predicând de la amvon sau prin pieţe. Îl faci cunoscut atunci când îmbraci Lumina în hainele pe care ţi-a fost dat să le croieşti. Ca şi mine, tu eşti un croitor. Lucrările „mâinilor” tale care conţin Cuvântul răspândesc sugestiv, revelator acelaşi mesaj pe care îl pui în cuvintele tale în faţa audienţei.

Însă chiar tu însuţi eşti o operă grăitoare, pentru că felul în care ai fost creat de Dumnezeu şi faptele, comportamentul, atitudinea ta sunt o expresie a existenţei, biruinţei şi mesajului evanghelic. Omul nou despre care vorbeşte, inspirat, Pavel este o Evanghelie încorporată.

Aţi văzut frumuseţea şi expresia florilor de pe câmp? Ele sunt un mesaj al Lui Dumnezeu. Nu fac decât să existe şi să spună prin asta că El, în toată măreţia Sa, există. La fel ca ele, nu trebuie decât să exprimi ceea ce eşti. Cu toată puterea, frumuseţea, măreţia care a fost pusă în tine. Şi, da, această măreţie există. Pentru că…

 Dacă Mă iubeşte cineva, va păzi Cuvântul Meu, şi Tatăl Meu îl va iubi. Noi vom veni la el şi vom locui împreună cu el.

…împreună cu el. Adică Măreţia s-a mutat în tine.

Aşadar, sarea pământului eşti tu. Expresia sa maximă şi gustul pentru care viaţa, aici, poate şi merită să fie trăită.

Citeste si: http://desprecredinta.org/2016/01/intelegi-tu-cine-esti-cu-adevarat/