23:21 „Căci beţivul şi cel ce se dedă la îmbuibare sărăcesc, şi aţipirea te face să porţi zdrenţe.”

   Nu aţi văzut oameni în zdrenţe de la băutură? Eu am văzut din nefericire nu puţini. Ce fac mulţi când îi văd în starea aceasta? Râd de ei, „ce să le faci dacă-s proşti”-zic ei.  Poate chiar prietenii lor de pahar sau cei care le-au vândut băutura zic de multe ori aşa.

   Nenorociţi şi loviţi din toate părţile, nu mai aşteaptă nimic decât să le vină sfârşitul. Cu siguranţă că ei nu şi-au propus să ajungă acolo, dar păcatul te duce întotdeauna unde nu vrei şi unde nu te-ai gândit vreodată că vei ajunge. Ce ferice însă când astfel de oameni se întâlnesc cu oameni ai lui Dumnezeu, cu vreo biserică vie de credincioşi care nu râd, ci au milă de ei, se roagă pentru ei, le explică dragostea Mântuitorului şi-i ajută să fie eliberaţi din ghiarele morţii.

   Îi îndeamnă să se pocăiască de acest păcat şi prin viaţa lor le arată că se poate trăi foarte bine fără să pui picătură de alcool în gură. Nici îmbuibarea nu este bună. Se poate trăi foarte bine fără să mănânci tot ce-ţi poftesc ochii, n-ai să fii mai sănătos dacă mănânci tot ce pofteşti. Din contră, s-ar putea să te îmbolnăveşti de la prea multe calorii pe care n-ai unde să le consumi. Aici versetul mai vorbeşte şi despre cel care toată ziua numai ar dormi. Luptă-te cu tine, caută-ţi ceva de lucru, lasă descurajarea că Dumnezeu are alte lucruri bune pentru tine.