10:3 „Domnul nu lasă pe cel neprihănit să sufere de foame, dar îndepărtează pofta celor răi.”

Chiar dacă cel neprihănit trece prin perioade de lipsă şi sărăcie totuşi D-zeu este cel care-i poartă de grijă. Într-o familie de credincioşi cu mai mulţi copii, în urmă cu câţiva ani, s-a întâmplat că treceau printr-o perioadă mai dificilă şi la un moment dat nu le mai rămăsese aproape nimic în cămară. Un frate pensionar din acea biserică cu această familie pusese deoparte din pensia lui în ultimele luni o parte din bani, să-i dea acolo unde ar fi nevoie şi se ruga ca D-zeu să-i scoată în cale o situaţie. Într-o dimineaţă însă a visat cum copiii acelei familii doreau să mănânce ceva şi nu găseau ce. El a înţeles mesajul şi chiar în dimineaţa aceea a mers la acea familie pentru că o cunoştea şi făcând mici cercetări a văzut că lucrurile stăteau întocmai şi s-a bucurat că a putut face o faptă bună. Nu oricând poţi să faci o faptă bună pentru că nu oricând este nevoie de ea dar ferice de omul care o caută, o vede şi o face atunci când este nevoie. S-ar putea ca tu să fi făcut o faptă mică dar omul acela să-şi amintească de tine toată viaţa şi să te binecuvânteze. Nu tot la fel este însă cu cel rău, care nu vrea să asculte de D-zeu şi nu vrea ca El să-i poarte de grijă, ba îl înjură şi-l blestemă pe D-zeu. Atunci şi D-zeu îl lasă în pace, deşi de multe ori îl ajută şi pe acesta, căci soarele Lui răsare şi peste cel rău şi peste cel bun.