David Jeremiah povesteşte un eveniment care a impresionat o lume întreagă, în timpul Jocurilor Olimpice de Vară din Barcelona în anul 1992. După ce s-a terminat cursa de 400 metri bărbaţi, privirile multora s-au îndreptat dinspre câştigători înspre un alergător britanic pe nume Derek Redmond. Din cauza unei rupturi la tendonul de la genunchi s-a prăbuşit pe pistă, la mijlocul cursei. Oficialii competiţiei au vrut să-l ajute să iasă de pe pistă, însă cu obrazul plin de lacrimi, el i-a dat la o parte. Atunci majoritatea celor care priveau au înţeles ce voia să facă, avea de gând să termine cursa, însă durerea a fost aşa de mare încât îi era imposibil din punct de vedere fizic să continue. Atunci un om în vârstă, ignorând regulile, a trecut prin cordonul de oameni din jurul pistei… Derek şi-a aşezat braţul pe umărul bărbatului. Nu era un oficial care încerca să-l scoată pe Derek de pe pistă, ci voia să ajute un atlet curajos şi plin de hotărâre să termine cursa. Omul acela era tatăl lui.
Mai mult decât un tată, sau decât oricare altă persoană, Dumnezeu vrea să te ajute să duci cu bine cursa vieţii tale şi să obţii „cununa neveştejită a slavei”. Aşa că nu renunţa şi mergi înainte!
spun Amin! la ultima parte.....numai Dumnezeu ne poate purta pasii pe calea cea dreapta...slava Lui!
Bine ar fi ca toti sa mergem inainte in ciuda a ceea ce ne sta impotriva... pentru a primi cununa Slavei! La sfarsitul alergarii vom primi premiul...daca mergem inainte... SPRE CER!
Domnul sa te binecuvinteze pentru acest eseu.ma incurajat ffff mult.eram intr un moment de comfuzie cind l am citit si Domnul ma incurajat ffff mult prin ultima parte.chiar si atunci cind suntem la pamint El ne ridica.amin fi binecuvintat