Atunci a zis Domnul către Avram: „Să știi bine că urmașii tăi vor pribegi în pământ străin, unde vor fi robiți și apăsați patru sute de ani; Dar pe neamul acela, căruia ei vor fi robi, îl voi judeca Eu și după aceea ei vor ieși să vină aici, cu avere multă”. (Geneza 15, 13-14)

Ai crescut bine, cu o educație frumoasă, în spirit creștin. Ai învățat ce e bine și ce e rău și toate păreau să lucreze așa cum ți-ai dorit. Erai pe drumul cel bun. Pe parcurs însă, ai început să te rătăcești. Poate că nu ți-ai dat seama la început, dar la un moment dat ai realizat și tu că ceva nu mai era în regulă. Totuși, ai mers înainte și ai ajuns să pierzi controlul asupra vieții.
    Fie că ai căpătat o dependență (alimentară, materială, emoțională, sexuală), fie că ai început să judeci greșit sau să îți justifici fără probleme greșelile (pe care ți le-a arătat clar Dumnezeu în nenumărate rânduri), fie că altceva te-a depărtat de credință și ai început să eșuezi în ce conta pentru tine, să pierzi ce aveai mai drag, să nu mai fii așa cum ai fost, iată, te vezi acum într-un loc nou și extrem de neplăcut.
    Ești într-un pământ străin, o situație cu care nu te identifici, care nu te reprezintă, căci tu erai mai mult, puteai mai mult, sperai mai mult, credeai în ceva mai mult. Iar aici, în prezentul tău, totul pare să fie pustiu. Visele tale par glume proaste, speranța moare lent, așa cum se stinge flacăra unei lumânări bătute de vânt, iar la întrebarea „De ce?” nu îți răspunde nimeni.
    Ai ajuns să te vezi așa cum ești, nu așa cum te credeai, cum îți spuneau alții că ești, cum ți se propunea să fii ca să ai aprecierea și lauda lumii. Abia acum știi care îți sunt puterile, lipsurile și limitele reale. Ceasul tău a bătut ora adevărului. Timpul iluziilor s-a scurs.
    Ai început să vezi toate minciunile care ți s-au aruncat în drum și din care ai făcut buchete întregi ca de trandafiri, deși erau mărăcini. Acum simți toate amăgirile pe care le-ai primit ca pe niște cadouri de mare preț, când în realitate erau capcane. Abia în acest moment de trezire dureroasă realizezi ce ai dat la o parte în schimbul a... tu știi mai bine a ce.
    Simți puternic robia și apăsarea, dar mai ales urmările lor. Și știu că te întrebi dacă ăsta e sfârșitul, dacă te mai poți ridica, dacă mai poți aștepta ceva bun de la viață...
    Da, mai poți! Întoarce-te la Dumnezeu, cere-ți iertare pentru tot ce ai făcut împotriva Lui, primește-L în inima ta și lasă-L să restaureze ce ai stricat. Acceptă voia Lui pentru tine și urmează-L pe drumul către Țara Promisă a sufletului tău!
    Vei sta o perioadă în pustiu, ca să te schimbi, să înveți să nu te mai abați de la calea binelui, să cunoști că Domnul este un Dumnezeu al dreptății (Care nu face rabat de la legile Sale), dar și al iubirii (Căruia Îi este milă și iartă pe tot omul care se întoarce de la rău) și al unui nou început.
    De-L vei căuta din toată inima și te vei apropia de El, toți anii pe care i-ai pierdut în robia păcatului ți-i va răscumpăra cu belșug de binecuvântări și vei ajunge să ai mai mare bogăție la final.
    Ține minte: Dumnezeu nu vrea să rămâi în pământul străin în care te afli acum, căci știe cât de greu îți este și nu se bucură de suferința ta. El va folosi acest timp pentru a te face un om mai bun, mai valoros, mai curat, așa cum aurul se lămurește în foc. Așa că nu te teme, ai încredere în El și așteaptă-ți cu răbdare izbăvirea!