Sunt multe flori: unele mai mici, mai simple, aşa cum sunt florile de câmp; altele mai deosebite, aşa cum sunt trandafirii. Însă fiecare din ele ne încântă privirile şi ne vrăjesc prin frumuseţea şi parfumul lor. Nici una din ele nu este mai puţin importantă şi fiecare din ele îşi are admiratorul ei.

   Dumnezeu le-a creat într-un mod atât de minunat, atât de diferite şi totodată atât de frumoase.

   Cu privire la noi, înaintea lui Dumnezeu este mult mai de preţ omul dinăuntru, adică frumuseţea interioară. Şi deşi, suntem atât de diferiţi, suntem unici, la fel ca şi acele flori. La fel ca şi ele, frumuseţea nepieritoare a unei inimi ce poartă în sine dragostea jertfitoare a lui Dumnezeu, a unei inimi ce este gata să iubească şi să simtă împreună cu alţii, a unei inimi ce ştie să se dăruie, este ca şi parfumul acestor flori – ne copleşeşte prin mireasma şi frumuseţea ei. Şi fiecare este de o mare valoare înaintea lui Dumnezeu.

   Nu în zadar Dumnezeu a trimis pe singurul Său Fiu să moară pe cruce în locul nostru, ca prin credinţa în El să avem iertare şi viaţa veşnică.

   Preţuiţi acest dar! Fiţi şi voi de o frumuseţe desăvârşită: oameni după chipul lui Dumnezeu prin vorbire, fapte şi trăire! Şi dacă avem un Tată în ceruri şi suntem fii şi fiice de Dumnezeu prin credinţa în Cristos, nu uitaţi de acest lucru în trăirea voastră!

   Răspândiţi această mireasmă plăcută, aşa ca tot ce faceţi să fie spre zidire, iar lumina voastră să fie o călăuză pentru cei orbi, pentru cei ce au nevoie de mântuire!