Limba dulce nu trebuie confundată cu limba linguşitoare. Limba dulce este cea care aduce încurajare acolo unde este descurajare, dă valoare omului jefuit de răutăţile altora sau a Diavolului, nu taie fără să şi lege rana, nu se laudă cu prostii şi nu laudă prostia altora, mustră pe cel care îl apasă pe altul pe nedrept şi-l scoate din mâna lui dacă poate. Limba dulce este limba sinceră care ştie să râdă uneori cu tine, fără să glumească răutăcios despre alţii. Limba stricată însă te jigneşte repede, te apasă atunci când poate şi vrea să-ţi arate că fără ea nu te vei descurca. Ea vorbeşte împotriva lui D-zeu, se laudă cu filosofii deşarte ale unor popoare apuse. Limba stricată vorbeşte de multe ori fără cap şi nu-şi dă seama ce spune.