FALS SAU REAL

 Cu câteva zile în urmă am fost la un magazin în apropierea casei noastre, şi la casă, un domn care era înaintea mea a plătit casieriţei cu o bancnotă mai mare; aceasta, ca de obicei,  a luat bancnota şi a ţinut-o în lumină. Fiindcă ceva i se părea neclar a luat un creion special şi a tras o linie peste bancnotă: linia a fost neagră. Apoi a luat din casă  o altă bancnotă de aceeaşi valoare şi a tras o linie cu acelaşi creion şi peste aceasta: linia a fost galbenă. A chemat pe superiorul său direct şi i-a spus: „ Este falsă!”. Se pare că domnul care i-a dat bancnota nu ştia că este falsă, de fapt uitându-te la cele două bancnote una lângă alta, nu puteai să-ţi dai seama că una este falsă, însă lumina a scos la iveală ceva ce se găseşte numai în cele reale, iar apoi creionul special a confirmat aceasta. Ce vreau să spun cu aceasta este că: dacă nu eşti avizat şi nu ştii cum să detectezi diferenţa, falsul şi realul arată la fel, cu excepţia doar că una dintre ele nu valorează absolut nimic. 

Bună ziua, dragi prieteni, sunt Ştefan Tohatan şi în ediţia de astăzi a Cuvântului Pozitiv aş vrea să vă vorbesc despre „Fals sau Real”. 

Falsurile sunt uneori foarte greu de detectat, fie că este vorba de bani falşi sau... creştini falşi. Există oameni care arată ca şi cum ar fi reali ucenici ai lui Isus. Vorbesc ca şi ei, se îmbracă ca şi ei, acţionează, ba chiar şi mărturisesc o credinţă ca şi a lor, însă priviţi în lumină, ceva lipseşte... Isus, „firul de aur”, nu este la locul lui...

Şi aici este diferenţa între fals şi real, între veşnicia în cer împreună cu El şi veşnicia în iad, despărţit de El... Exact acest punct l-a scos în evidenţă şi Domnul Isus în una dintre cele mai tulburătoare pilde pe care El le-a spus, tulburătoare mai ales pentru noi, cei bisericoşi...

În Matei, cap 13, începând cu versetul 24, Cuvântul lui Dumnezeu pentru astăzi ne spune: „ Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un om care a semănat sămânţa bună în ţarina lui.  ...vrăjmaşul lui a semănat neghina şi a plecat. Când au răsărit firele de grâu şi au făcut rod, a ieşit la iveală şi neghina...”

Când robii lui l-au întrebat ce s-a întâmplat, acesta le-a spus că un duşman a făcut acest rău. Aceştia, plini de intenţii bune, s-au oferit să meargă şi să smulgă neghina însă stăpânul le-a zis: „Nu, ca nu cumva smulgând neghina să smulgeţi şi grâul împreună cu ea. Lăsaţi-le să crească amândouă împreună până la seceriş; şi la vremea secerişului voi spune secerătorilor: ”Smulgeţi întâi neghina, şi legaţi-o în snopi ca s-o ardem, iar grâul strângeţi-l în grânarul meu!” 

Ceva mai încolo, Domnul Isus explica ucenicilor cum grâul reprezintă pe cei care sunt cu adevărat ai Lui şi neghina sunt cei care doar seamănă, dar nu-I aparţin în realitate, iar secerişul este Sfârşitul, Ziua Judecăţii în care toţi cei care au fost creştini doar de formă vor primi sentinţa unei veşnicii îngrozitoare, iar cei care au fost creştini reali, vor petrece veşnicia împreună cu El... Lucruri care îţi dau de gândit, nu-i aşa?...

De aceea 2 Corinteni 13:5 ne spune: „Pe voi înşivă încercaţi-vă dacă sunteţi în credinşă. Pe voi înşivă cercaţi-vă! Nu recunoaşte-ţi voi că Isus Hristos  este în voi?...”  Este imperativ ca să ne examinăm creştinismul nostru în lumină, înainte de a veni ziua în care va fi prea târziu. S-ar putea ca lumina să-ţi arate că în mijlocul creştinismului tău lipseşte „firul de aur”, Christos Însuşi, tu niciodată nu ai avut o întâlnire reală cu El şi nu ţi-ai predat viaţa lui Isus. 

Tu ştii, teoretic, că moartea Sa pe cruce a plătit preţul păcatului tău şi al întregii lumi, că prin învierea Sa din morţi avem nădejdea vieţii veşnice. Tu Îl cunoşti pe Isus cu mintea, dar poate că nu şi cu inima, ai auzit vorbindu-se despre El, fără ca tu Să-l întâlneşti vreodată, tu ştii că trebuie să existe o zi în viaţa ta în care, în mod conştient, îţi deschizi inima şi-L rogi să te ierte şi faci din El Mântuitorul tău personal, însă tu nu ai făcut niciodată aceasta...

Dragul meu prieten, tu trebuie să faci acest pas astăzi până nu este prea târziu, până nu vine ziua secerişului ori până când inima ta nu se împietreşte prea tare...

Spune-I Domnului: „Doamne, cunosc multe despre Tine, însă nu am ajuns să Te cunosc pe Tine. Vreau să Te cunosc în mod real – începând aici şi acum – Îţi predau carma vieţii mele în mâna Ta şi vreau ca Tu să fii toată nădejdea mea...”

Şi aş vrea să te asigur că El ascultă orice rugăciune de acest fel care vine dintr-o inimă sinceră, dintr-o dorinţă reală de a-I aparţine Lui... tu eşti atât de aproape de a-L cunoaşte cu adevărat pe Cel care te-a iubit atât de mult... astăzi tu poţi să te culci liniştit ştiind că eşti un creştin real, autentic.                                                                                    

Stefan Tohatan                                                                                   

[email protected]