Cu toate ca afara orasul se bucura de primele zile de vara, in camera mea era frig...poate din cauza gerului din mine...

Geamurile inghetate de ganduri si idei sculptate-n mintea mea de om ratacit, ma ascundeau de Singurul care-mi putea oferi scaparea!

Nici focul nu ardea...asa m.as fi bucurat ca suntem doi..si as fi stat cu el de vorba, uitand de frig...eu,cenusa...el,schinteia!...

Ce greu trece timpul pe pamant.!...

Nu inteleg durerea din mine...e ca o-mpietrita amortire...peste cuget si simtire...

Cand se va opri furtuna?...astept sa se nasca in mine vara...dar simt tot mai aproape noaptea...sa nu ma intelegi gresit, nu de moarte ma cutremur...ci de vesnicia ei!

Imi simt toate gandurile grele...ca de plumb...

Striga-ma cu putere, sparge-mi gheata si adu-ma la adevarata Viata! Tu, eterna Primavara!...Infloreste-mi sufletul in vechea camera de gheata!...