Un factor important care m-a împins la stilul de viaţă lesbian a fost abuzul pe care l-am suferit ca şi copil. Imaginile mele parentale au fost mama mea necăsătorită şi cei patru bărbaţi care au avut grijă de cei şapte copii ai ei. Am început să umblu cu bărbaţi şi am devenit cunoscută ca o bătăuşă.

M-am mutat de la Philadelphia la St. Paul ca să merg la colegiu şi mi-am dat viaţa lui Isus la Jesus People Church [Biserica Poporul lui Isus]. Deşi mă întâlneam cu bărbaţi, încă mă temeam de ei. Apoi m-am logodit cu un creştin minunat şi ne-am înscris la consiliere pre-maritală la biserica noastră.

Dar eram singură. Logodnicul meu călătorea mult, astfel încât petreceam mult timp cu prietenele mele. Când o fată pe care am întâlnit-o la lucru a iniţiat într-o noapte o relaţie sexuală, am fost luată pe nepregătite şi m-am lăsat dusă de val. Am ştiut imediat cum trebuie să se fi simţit Eva. Condamnată! L-am căutat pe pastorul meu în ziua următoare, şi el mi-a spus că bineînţeles, nunta trebuia să fie anulată.

Devastată şi plină de căinţă, i-am spus logodnicului meu totul. „Nu, tu nu eşti aşa", a protestat el. „Ai făcut doar o greşeală." Dar aveam un sentiment atât de puternic că Dumnezeu Îşi întorsese privirea de la mine , încât m-am îndepărtat de Domnul. Eram lipsită de speranţă, gândeam eu, aşa că puteam la fel de bine să mă distrez.

Acum, ani de zile mai târziu, ştiu că mă înşelam în toate privinţele. Dumnezeu nu m-a părăsit niciodată. A continuat să mă protejeze şi să lucreze în viaţa mea. Nu am găsit niciodată satisfacţia pe care o căutam în stilul de viaţă gay. În schimb, am trecut de la o relaţie la alta şi am devenit total confuză.

Faptul că eram gay era în ordine pentru Dumnezeu? Ar fi trebuit să îmi schimb sexul? Viaţa creştină de care mă bucurasem înainte luase sfârşit pentru totdeauna? Voi muri înainte de a mă putea căi şi de a mă putea întoarce la Domnul?

Adânc în interiorul meu ştiam că numai Domnul mă putea salva. Nu spune Biblia că Isus caută pe oricare dintre oile Lui care se rătăceşte? Vedeam oameni în autobuz citindu-şi Bibliile şi vroiam să alerg la ei şi să le spun: „Ajutaţi-mă! Sunt o creştină care s-a lepădat de credinţă şi nu ştiu cum să mă pun în ordine cu Domnul".

Au trecut paisprezece ani. Aveam o curăţătorie şi propria mea casă în Maple Grove.

De câte ori treceam pe lângă Maple Grove Assembly of God Church [Adunarea Maple Grove a Bisericii lui Dumnezeu] din apropierea casei mele, o voce interioară îmi spunea că într-o zi voi merge la acea biserică. Sugestia era atât de puternică încât am şi menţionat-o prietenei mele şi am râs amândouă de ea. Dar ideea nu m-a părăsit chiar dacă luam droguri, o înşelam pe prietena mea stabilă, sufeream de o tulburare alimentară şi eram extrem de nefericită. Ştiam că Domnul bătea la uşa inimii mele (Apocalipsa 3:20), dar nu ştiam cum, sau „dacă" voi răspunde.

Într-o noapte am alergat la alimentara şi am observat o femeie în parcare cu cumpărăturile ei la ora trei dimineaţa. A spus că îl ajuta pe fiul ei să se mute la dormitoarele de la Colegiul Biblic Northcentral, aşa că am ştiut imediat că era creştină. Am vorbit şi am vorbit şi apoi m-a invitat să vin la biserica ei – Maple Grove Assembly of God!

Am acceptat invitaţia şi câteva zile mai târziu m-am dus la studiul ei biblic. Am ajuns târziu şi am găsit acolo nouă femei feminine. Eram îmbrăcată ca un băiat, într-o cămaşa veche şi blugi, cu o bandă în jurul părului meu tăiat scurt. Vroiam ca ele să mă placă.

Ştiam că Îl vroiam pe Isus, dar nu aveam idee cum să mă întorc la El. Acele nouă femei m-au iubit aşa cum eram. Au răspuns la întrebările mele şi m-au ajutat cum au putut. Când le-am cerut, mi-au dat indicii despre cum să mă îmbrac şi să mă machiez.

M-au învăţat despre războiul spiritual şi m-am ajutat să dărâm fortăreaţa pe care diavolul o ridicase în viaţa mea.

Schimbarea în mine a fost atât de dramatică încât mi-am vândut casa şi m-am mutat cu o familie creştină timp de un an. Aveam nevoie de acel model al unei familii sănătoase şi aveam nevoie să dau socoteală. Nu aş fi putut niciodată supravieţui ca şi creştină fără aceasta. Treptat, dezordinea din viaţa mea a devenit mesajul schimbării. Era o adevărată luptă, dar Îl vroiam pe Dumnezeu mai mult decât dorisem stilul de viaţă lesbian.

Şase ani mai târziu, încă rămân în Cuvântul lui Dumnezeu şi mă rog zilnic să nu alunec înapoi în acel stil de viaţă. Încerc să rămân deschisă, să dau socoteală şi să îmi controlez gândurile. Nu mi-aş fi putut niciodată schimba viaţa eu însămi, dar acum pot să spun: „Uite ce a făcut Domnul!".

Ştiu că Dumnezeu vrea să vorbesc despre aceste lucruri. Hollywood-ul face ca stilul de viaţă homosexual să pară atât de atrăgător. Activiştii gay cer cu insistenţă ca societatea să scuze agenda lor. Dar trebuie să ne amintim că Dumnezeu este „în afacerea schimbării" şi vrea să transforme vieţi. Femeile creştine de la Maple Grove Assembly m-au iubit şi au petrecut timp cu mine, şi aceasta m-a făcut să vreau să cresc spiritual.

Prea mulţi gay şi lesbiene îi „urăsc" pe creştini şi se simt condamnaţi. Dar dragostea lui Hristos – nu condamnarea – ne duce la pocăinţă. La urma urmei, toată lumea vrea acelaşi lucru: dragoste şi acceptare.

Când Dumnezeu ne cheamă de la întuneric la lumină (1 Petru 2:9), El ne cheamă cu dragoste.

După ce am fost la conferinţa Exodus International despre homosexualitate vara trecută, am fost foarte încurajată de misiunea lor şi aştept cu nerăbdare să lucrez cu ei ca să ajung la comunitatea afro-americană.

Mesajul meu şi inima mea vor continua să fie pentru ajutorarea celor care se luptă cu homosexualitatea, aducând biserica dincolo de barierele rasiale, pentru a sluji cu dragoste celor răniţi. Cred cu adevărat că ceea ce a făcut Dumnezeu în viaţa mea, poate să facă în viaţa oricui care Îi cheamă numele.

Janet Boynes si-a făcut de mai multe ori publică mărturia în faţa publicului, inclusiv la conferinţa femeilor de la Minneapolis şi cu senatorul statului Minnesota Michele Bachmann, o apărătoare neobosită a valorilor familiale.

Articol preluat cu permisiune de pe www.exodus.to