Saptamana aceasta, inainte de Pasti, am observat o agitatie deosebita.
Toata lumea alearga sa cumpere faina, ulei, mac, nuca, oua, vopsea pentru oua, fructe si toti sau aproape toti cauta disperati un miel.
Pe strazile putin mai inguste, te ameteste mirosul amestecat de mancaruri.
Ce m-a uimit, e ca toata lumea cauta mielul.
Picior de miel la cuptor cu garnitura de cartofi,
picior de miel si sos,
picior de miel cu legume,
picior de miel imbibat in suc sau miere.

De ce picior de miel si atat?
Nimeni nu a rostit, macar cu o jumatate de gura:

"Caut un Miel pentru tot restul anului!"

Toti il cauta in pragul Pastelui si pastreaza aroma lui cel mult o zi dupa aceea si atat.
Nici urma de Miel in viata lor apoi.
Continua sa vorbeasca scarbos, la fel de mult sau mai mult ca inainte (ca doar mai lipsesc opt luni pana la Anul Nou, suficient timp pentru a pacatui si a fi iertat de zeci de ori),
continua sa priveasca cu dispret cersetorul din coltul strazii,
continua sa raspunda cu rau raului
sau sa caute mereu un motiv pentru a se absolvi pe el, invinovatind pe aproapele.

La ce foloseste atata amar de agitatie, post, fapte bune si bani aruncati inainte de Duminica de Inviere, cand ziua imediat urmatoare rutina revine in viata omului?
La ce mai foloseste atatia miei jertfiti daca sacrificiul lor nu poarta simbolul Adevarului?


Cu ceva timp in urma, pregateam o emisiune pentru radio, si am iesit pe strazile orasului pentru a cere parerea romanilor. Trebuia sa le adresez o singura intrebare usoara, la care ei puteau raspunde uimitor de frumos dar, spre dezamgirea mea, oamenii s-au limitat doar la atat... la uimitor.

"Ce inseamna pentru dumneavoastra Sarbatoarea Pastelui?"

O intrebare simpla la prima vedere, dar se pare ca pe unii i-a luat pe nepusa masa:

"Este o sarbatoare in care sarbatorim moartea lui Isus."

"Este o sarbatoare biblica care.. hmm.. imi scapa acum ce inseamna..."

... dar cel mai uimitor raspuns a venit din partea unui domn foarte sigur pe sine cu o voce tunatoare :

"Este o sarbatoare in care sarbatorim nasterea lui Hristos."

Pana aici!!!
Romania isi canta imnul iar in una din strofele cantate cu mana pe inima, rostim minciuni.

" Preoti cu crucea-nfrunte / Caci oastea e crestina... "

Dar poate fi crestin cel care nu stie ce inseamna sarbatoarea Pastelui?
Este evenimentul cel mai important din istoria crestinismului, este temelia lui. Fara el toate invataturile biblice nou-testamentale s-ar darama.
Nu sarbatorim nici nasterea nici moartea lui Isus!
Mielul si cina sunt simbolul jertfei si a mortii, dar noi de Pasti sarbatorim invierea!
Biruinta Luminii asupra intunericului, biruinta vietii asupra mortii!

Insa, cu trecerea anilor, s-a sters importanta Sarbatorii si au inlocuit-o obiceiurile si traditia.
Acum, mielul primeste o atentie mai inalta decat adevaratul Miel.
S-a uitat valoarea Sangelui, de unde venim si ce suntem.
Sarbatorim drumul Crucii, ne amintim suferintele Lui.
Dar, s-a transformat in evenimentul principal si ne oprim la Cruce.
Ne oprim miscati de raurile rosii care se preling pe lemnul dintre Pamant si Cer.
Si atat. Ramanem acolo, uitati, plansi si indurerati.
Nu ne mai ridicam din noroi, sa ne scuturam hainele, si sa alergam spre piatra mormantului trasa.

Nu indraznim sa mergem mai departe, sa pasim in mormant, sa ne intalnim cu El si sa ne aprindem intr-o lunga imbratisare, apoi sa iesim plini de forte noi, strigand Hristos a inviat, dar sa o facem cu adevarat!
Sa nu ne impiedice fariseii si saducheii, nici frica lanturilor.
Sa cautam, chiar daca niciodata nu vom putea sa o facem cu desavarsire, sa ii rasplatim jertfa sangelui nevinovat!

Azi, Sodoma moderna lupta pentru drepturile necuratilor. Homosexualii si fariseii fac manifestari in plina cetate. Se vorbeste obscen si fara importanta cand vine vorba de Crestin.
Se jura si se injura de Cer si Creator, se fac afaceri cu lucruri sfinte, iar publicitatile de pe marile bulevarde dezbat existenta sau neexistenta lui Dumnezeu.
Am devenit atat de egoisti si de iresponsabili cand este vorba de viata vesnica.
Stam in staruinte dupa Duhul Sfant, nopti la rand, dar nu cautam sa plantam in noi roadele Lui.

Ne inspaimanta indiferenta lui Dumnezeu la rugaciunile noastre inlacrimate si ne intrebam de ce, in timp ce pe ascuns barfim.
Ne ucidem cu privirea sora si fratele din biserica, sau tinerii care slujesc in fata.
Nu ne putem inchina daca muzica este prea tare sau daca altii canta cand noi incercam sa ne rugam.

Alteori ne poticnim ca cel de langa noi se roaga prea tare sau cel de la lauda si inchinare sta cu ochii deschisi,
inchide-i tu ca sa nu te darame.
Cauta-ti un loc mai rezervat, langa frati mai timizi, daca vrei intimitate,
sau mai bine roaga-te si tu cu voce tare. Ai destul timp restul saptamanii sa te rogi in liniste acasa.

Am vandut Mielul Adevarat pe mielul de o zi, in Egiptul in care singuri am venit si ne-am facut robi.
Purtam idolii in spate avem, atat de multi incat le-am uitat numele.
Le-am cladit un altar unor dumnezei si am uitat de porunca intai. ("Sa nu ai alti dumnezei in afara de Mine...")
Avem fete de ceara, si-n loc de inimi, o stana de piatra.
Am pierdut frumosul si traim rutina care cu fiecare zi ce trece, ne fura cate o parte din viata.

Invata-ne Doamne sa valoram jertfirea si sfintirea care Tu o astepti cu o rabdare milenara de la noi.
Deschide-ne urechile sa auzim Eternul,
deschide-ne ochii sa-ti vedem Iubirea,
deschide-ne buzele sa poata canta libera inima!

Invata-ne sa intelegem Doamne, ca doar prin ranile mainilor Tale putem vedea Cerul.
Iarta-ne Creatorule si inunda viata noastra de pace ca sa putem asculta glasul vesniciei care striga neincetat: "schimbare"!
Vrem sa incepem cu acest Paste, adevarata sarbatoare a vietii noastre!
In care sa sarbatorim Hristosul inviat,
cu adevarat!