Ce intrebare curioasa! Si avem, probabil, intentia sa raspundem repede"nu, placerile noastre nu sunt dupa voia lui Dumnezeu". Ne gandim probabil ca placerile noastre sunt inscrise in firea pamanteasca, sunt deci rele prin ele insele.

       Am citit de curand o carte si asta m-a facut sa ma gandesc mult si sa imi schimb unele idei.Autorul spunea un lucru foarte interesant"Poftele si dorintele noastre inascute nu sunt rele prin ele insele, caci sunt create de Dumnezeu.Ele devin rele cand incercam sa le satisfacem intr-un mod nebiblic."

         Tot autorul vorbeste despre cateva dintre aspiratiile noastre: sa traiesti, sa fii primul, sa fii bogat, sa fii liber. Dorinte probabil universal valabile. Ce e gresit e tocmai modul in care ni le indeplinim.

        Dumnezeu ne invata prin Cuvantul Sau, Biblia, ca trebuie sa murim fata de pacat, ca sa traim cu adevarat, trebuie sa fim umili, sa fim slujitorii tuturor ca sa putem sa fim primii, trebuie sa daruim, sa ajutam pe altii, uneori chiar mai mult decat ne-am permite, pentru ca apoi sa fim bogati, trebuie sa fim robi, robii lui Hristos, sa Il ascultam fara cartire, pentru ca sa putem fii liberi.

       Lumea in general agreaza ideea vietii vesnice, a libertatii, a bogatiei si a inaltarii, dar nu si a mortii, a supunerii, a daruirii si a umilintei. Cei mai multi dintre cei care cunosc poruncile lui Dumnezeu, vor sa primeasca darurile, dar sa le obtina diferit de voia lui Dumnezeu. Ei spun ca se poate obtine totul si pe alta cale, nu numai prin cea aratata de Dumnezeu; o iau deci pe scurtatura. Pe acestia Biblia ii numeste "hoti si talhari".

      Trebuie sa tinem seama de faptul ca fiecare cuvant scris pe paginile sfinte, este izvorat din intelepciunea lui Dumnezeu si este scris acolo tocmai pentru noi, pentru fiecare in parte, ca sa ne invete si sa ne conduca direct la Dumnezeu. Nu putem beneficia de promisiunile lui Dumnezeu, daca nu urmam cu strictete indicatiile Lui. E ca si cum eu as fi grav bolnava, iar medicul mi-ar spune"Esti foarte bolnava, draga mea. Esti pe moarte. Eu sunt singura ta salvare; iti prescriu un tratament pe care trebuie sa il urmezi cu strictete. El te va salva." In acest caz cine s-ar juca cu viata ? Am gandi"Lasa-l pe medic sa spuna ce vrea. Eu voi trai ca pana acum. Bine ca mi-a spus ca pot trai, ca mi-a dat o speranta. Eu imi voi face un tratament dupa gustul meu si voi obtine cu siguranta sanatatea pe care mi-a promis-o el."

          Probabil ca nu multi dintre noi ar face asa ceva. Si totusi, viata de aici, asta fizica, pe care noi punem atata pret, ceeea ce e normal pana la un punct, nu valoreaza de departe cat viata noastra vesnica. De ce oare ne permitem sa ne jucam "de-a Dumnezeu", sa traim cum vrem si apoi sa credem ca vom primi rasplatirile Domnului?

         Autorul cartii de care aminteam, vorbind despre ucenicie, accentua ideile urmatoare:

-A fi ucenic nu este o favoare pe care I-o facem noi lui Dumnezeu , ci este favoarea pe care Dumnezeu ne-o face noua,

-Ucenicul este credinciosul care traieste in orice domeniu al vietii lui dupa voia lui Dumnezeu,

-Ucenicul este intotdeauna in contact cu cei in nevoi.

         Pilda cu sarea care isi pierde gustul , spune autorul , se refera la crestinul care refuza sa devina ucenic. Daca un ucenic refuza sa isi urmeze scopul pentru care l-a creat Dumnezeu, nu mai este bun de nimic. Nu il poti salva, pentru ca este salvat deja. Nu il poti folosi, pentru ca este inaccesibil.El este ca sarea fara gust si va si "aruncat afara".

       Tot ce trebuie sa facem este sa Il acceptam pe Dumnezeu ca Domn, singurul care sa ne indrume pe acest pamant.

      "Recunoasterea lui Isus ca Domn duce la o daruire reciproca care presupune nu numai a primi, ci si a da. Harul este dovada dorintei lui Dumnezeu de a sta in intregime la dispozitia noastra. Recunoasterea lui Hristos ca Domn este dovada dorintei noastre de a sta in intregime la dispozitia lui Dumnezeu. Fiecare vrea ca Dumnezeu sa stea in intregime la dispozitia lui, dar putini vor sa stea in intregime la dispozitia lui Dumnezeu."

     Ca sa te poti pune in intregime la dispozitia lui Dumnezeu, trebuie sa Il intelegi, sa Il cunosti cu adevarat. Daca nu Il cunosti asa cum ni-L reveleaza Scriptura, il vei intelege exact pe dos, asa cum Il intelege lumea.

     Ca sa te poti supune lui Dumnezeu, ar fi bine sa te analizezi cu adevarat, sa te pui tu in fata Lui, sa iti descoperi micnicimea in fata maretiei Sale. Tot autorul cartii amintite propune citirea repetata a pasajului din Isaia, de la capitolul 44 la 60, incercand sa iti notezi la prima lectura atributele lui Dumnezeu, la a doua, cine este omul, iar la a treia citire sa notezi promisiunile lui Dumnezeu.

     "Oamenii care nu inteleg ca tot ce este bun se coboara de la Dumnezeu si tot ce este rau si nedrept se datoreaza pacatelor omenirii, nu inteleg nici caracterul lui Dumnezeu si nici al omului in adevarata lor realitate."

     "Sa ne gandim ca imprejurarile care intervin in viata noastra si care sunt dirijate de planul perfect a lui Dumnezeu, pot fi interpretate ca rele din cauza lipsei perspectivei noastre."

    De multe ori, un lucru dureros, privit de noi drept o tragedie," din puctul de vedere a lui Dumnezeu este desfasurarea unui plan mai inalt si mai frumos."

    Inchei cu un alt citat frumos din carte:

    "Deoarece luam parte la aceasta mare aventura numita viata, nu putem vedea dincolo de viraj in ziua de maine sau dincolo de munti in saptamana viitoare. Prin urmare, nu putem inainta fara pericol. Din moment ce Domnul Isus Hristos este Domn al tuturor lucrurilor, Cel care vede sfarsitul inca de la inceput, el stie totul." Sa ne incredem in El este cea mai inteligenta alegere.

       Pentru cei care doresc, le recomand cartea"Ucenicii se fac, nu se nasc" de Walter A. Henrichsen.