Regasiri neintalnite

Autor: Anonim | Album: Povestea omenirii -Partea II | Tematica: Diverse
Resursa adaugata de Diferit in 10/06/2009

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 0/10 X

Aflasem de la cateva prietene ca avea sa se deschida o piata mare in orasul Nazaret, asa ca mi-am pregatit bagajele pentru calatorie. Ma gandeam, cu aceasta ocazie, sa-mi vizitez o veche cunostinta care locuia acolo. Mi-am pus cadourile impachetate cu grija in geanta de mana, mi-am incarcat geamantanele in car si astfel a inceput calatoria reintalnirilor, sau cel putin asa credeam. La rasaritul soarelui ne-am pus in miscare. Drumul pietros si pe alocuri adancit, nu era deloc comod, insa gandul ca-mi voi revedea vechile prietenii era mult mai puternic. O bucurie imensa, inexplicabila mi-a cuprins inima cand am zarit tablita de pe marginea drumului care indica 5 km. Doar atat ne mai despartea de Nazaret. Galilea era regiunea mea preferata. Ultima data, fusese-m aici cu tata, intr-o calatorie de afaceri. Marea aceea albastra, pastrata mereu in visele mele... acum, o aveam din nou aproape... acele dealuri domole si crinii salbatici in spate...Era un crampei de cer.Acel tinut, presarat din loc in loc cu mici casute albe, patratoase, imi incanta privirea... Puteam inchide ochii, si-mi imaginam ca toata viata mea voi locui pe aceste taramuri, cu parfum de mare albastra, si un vant putin sarat, perfect pentru tenul sensibil sau probleme respiratorii. Cu un scartait gros, portile cetatii s-au deschis. Odata ce patrundeam inauntru, ma invaluiau o multime de amintiri... jocurile din copilarie de pe strazile acelea inguste, batranii ce-si petreceau ziua pe bancile din mijlocul pietei, rasetele zgomotoase ale copiilor ce candva eram... Revenind la realitate si aruncand o privire in jur, observasem ca nu multe lucruri s-au schimbat... doar copiii de atunci acum erau inlocuiti cu altii, si batranii care acum nu mai erau... Coborand pe strada ingusta, trecand pe langa brutaria unui vechi vecin, am ajuns langa fantana din apropierea casei in care, dupa calculele mele, trebuia sa locuiasca acea veche cunostinta. Un familiar mi-a spus ca aceea ar fi zona in care o voi gasi. Acum, eram plina de emotii. Daca nu ma va recunoaste? Daca s-au mutat in urma cu doar 2 zile, in alt oras?Ca sa indepartez orice intrebare disperata pe care mi-o adresam mie insumi, mi-am luat inima in dinti si m-am indreptat spre hanul verisoului meu Cezar.El trebuia sa aiba toate raspunsurile, doar era unul dintre cei mai de vaza comercianti din Nazaret. Cu siguranta cunostea ultimele schimbari si noutati. De indata ce am intrat pe usa localului, am fost zarita, si imediat recunoscuta."Draga mea verisoara, dar ce-mi vad ochii? Chiar tu? Aici? De ce nu ne-ai anuntat? Nu conteaza, in data vei avea cea mai buna camera pregatita.Vino, nu sta la usa. Lasa geamantanele aici langa masa, le vor urca slujitorii mei sus, i-a loc. Ce mult ma bucur sa te revad dupa atata timp." Nu va speriati, asa e Cezar. Cand este entuziasmat sau cu adevarat bucuros, nu mai poate inceta din a pune intrebari si a vorbi.Cand in sfarsit s-a oprit din turuit, i-am zambit si am inceput sa-i povestesc ceea ce m-a provocat sa vin in Galilea, si bucuria de-al revedea. Dupa ce am cinat impreuna si dupa ce ne-am pus la zi cu stirile si noutatile din familia noastra, i-am transmis salutarile fratilor mei din Iudeea. Nu stiam pentru cat timp voi zabovi pe la el, dar m-a instiintat inca de la inceput, ca sunt bine primita atat cat doresc sa raman. "Ai auzit de vestile ce vin de la Roma? Se complica lucrurile aici, draga mea verisoara. A venit o noua lege, cu influente din Siria, prin care se cere ca toti sa se inscrie. Aceste inscrieri defapt sunt pentru a numara populatia Galileii si a intregului Israel. Roma vrea sa domneasca nu doar peste toritoriu ci si peste viata evreilor. Multi din cei pe care ii cunoastem au fost nevoiti sa paraseasca Nazaretul, altii chiar si regiunea."O, si eu care credeam ca-mi voi revedea vechii prieteni....