Sunt nopţi în care nu pot dormi, deoarece gândurile nu-mi dau pace. Chiar dacă ochii îmi sunt închişi, îmi apare scena când te-am întâlnit. Şi dacă stau bine să mă gândesc, când ţi-am privit ochii, ei erau umpluţi de lumină. Şi întâlnirea noastră nu a fost o întâmplare. Ci chiar Dumnezeu m-a invitat să îţi cunosc sufletul şi să te ajut.

   Prin tine, Dumnezeu mi-a arătat  puterea cuvintelor, cum ele vor prinde viaţă şi vor alina suflete întunecate de durere.

   Primele capitole le-am scris cu ură, dar o ură a iubirii pe care o simt pentru tine, şi tot ce era întunecat a dispărut, făcându-şi apariţia lumina divină.

   Tatăl Cerului i-a dat fiecărui cuvânt pe care l-am scris, o pată de lumină. Cuvintele acestea au prins viaţă numai prin încrederea în El, pe care tu mi-ai transmis-o. Dorinţa Lui era fără margini, tot ceea ce scriam pentru El era plăcere.

    Aceste scrieri vor avea un rezultat de neimaginat şi unul sigur pentru lumea în care trăim. Şi anume... Povestea noastră de dragoste, călăuzită de Tatăl Ceresc.