Crizele - subiect atat de vechi si, totusi, atat de actual... Cineva spunea, intr-o imprejurare, si pe buna drepate: "In crize, Dumnezeu nu vorbeste mai tare, ci noi auzim mai bine!" Cred ca Dumnezeu ingaduie anumite crize in viata noastra, tocmai pentru a ne apropia mai mult de El, tocmai pentru a ne determina sa-L auzim mai bine. Dar si sa-L ascultam!

Crizele ne dezvaluie adevarata personalitate. Cum reactionam in timpul crizelor, al situatiilor ce par fara iesire, arata, de fapt, masura noastra de credinta. Daca credem ca Domnul nostru e un Dumnezeu al minunilor, atunci vom trece prin crize cu inima linistita si increzatoare. Ii vom preda Lui intreaga situatie, stiind ca toate sunt sub controlul Sau. Daca nu avem credinta, vom incerca sa facem noi ceva. Il vom exclude pe Domnul din ecuatia crizei si vom incerca sa ajungem la liman prin propriile eforturi. Zadarnic insa... Necredinta noastra noteaza in ecuatia crizei, in locul lui Dumnezeu, un simplu X, iar noi ne asteptam la victorie... Vom obtine - in schimb - contrariul!

Faptul ca-L stim pe Dumnezeu veghind asupra noastra e incurajator. Sigur ca nimanui nu-i place sa treaca prin crize. Dar ele sunt necesare pentru a ne modela caracterul, pentru a dezvolta acele trasaturi spirituale de care avem nevoie pentru a deveni asa cum doreste Dumnezeu. Sa nu ne pierdem speranta! Dumnezeu are la orice criza din viata noastra macar o solutie! La El, imposibilul devine posibil!

In crize, cel mai intelept lucru e sa vii inaintea Celui care are toata puterea. Chiar daca nu mai ai speranta, ia-ti un timp de liniste in care sa te gandesti cum te-a izbavit Dumnezeu in trecut. Numara-ti binecuvantarile! Aminteste-ti cat de credincios Domnul tau de fiecare data! Ori de cate ori te confrunti cu o criza, cu o situatie-limita, lasa-L pe Dumnezeu sa se ocupe de ea. Ceea ce de multe ori pare a fi capatul drumului, este-de fapt - doar o cotitura!