Am asteptat cu infrigurare raspunsul de la Domnul, sperand sa vie prin gura ta.Am adormit asteptand, si m-am trezit si mi-am verificat mail-ul. Si asa cum se  intampla de obicei, l-am gasit  cand nu mai asteptam (dar in adancul sufletului meu tot mai speram).Si din starea de disperare , am trecut la cea de febrilitate. Abia am asteptat sa gasesc indrumarile tale ca am si intrat in Carte cu o teribila infrigurare , cautand pe rand, ( O , de-as fi putut citi toate trimiterile tale deodata ! ), si nu cred ca nu te-ai fi amuzat vazandu-ma cum zburataceam foile Cartii , cautand cand pe Ioan , cand pe  Iov, cand Efesenii, cand un Psalm, si imagineaza-ti ca nici nu stiam care sunt in Vechiul si care in Noul testament. Nici nu mi-am adus aminte , pana spre sfarsitul citirii,  Cartea, ca orice carte, are un cuprins, unde as fi gasit indrumarea la capitolul pe care il cautam. Daca pana acum nu  am prea citit din  Carte, acum as fi vrut sa o devorez pe toata in noaptea asta. Am uitat ca mai am nevoie si de odihna( o sa am timp pentru odihna, altadata, cand voi incheia acest capitol din viata mea ) am uitat ca trebuie sa merg la servici ( mai am cateva ore ), am  uitat de orice in afara de pornirea  disperata de-a citi  tot ce mi-ai spus. Si sa sti ca nu m-am oprit pana nu am citit tot, in afara de evanghelii.Pentru astea, mintea mea de contabil mi-a spus ca am nevoie de mai mult timp si de mai mult calm.Ca acum numai calm nu aveam.                  Cum iti spuneam, am  inceput sa citesc , apoi sa subliniez , rasfoind cu  neindemanare  foile Cartii. Ai  avut  dreptate , am  gasit  ceea ce aveam  nevoie stringenta sa  gasesc. Iti multumesc  pentru cuvintele tale calde, pentru inima buna si pentru incurajari.                  Dupa ce toata ziua m-am  framantat si mi-am dat seama ca singura  nu voi face fata  preamultului ce ma copleseste, ajungand acasa am inceput sa scriu. Chiar am avut o retinere in a te suna, si nici raspunsul  tau la  abordarea  mea nu a fost tocmai incurajator ( cine stie ce ti-o fi trecut prin minte in momentul cand iti ceream cu un ton probabil ca destul de imperativ, sa-mi permiti sa-ti trimit mail-ul, dar hotararea mea era luata deja in adancul sufletului meu, puteai tu  sa  spui ce vroiai. Asta este, pe tine trebuia sa te incarc cu nelinistile mele, pentru ca altfel de ce as fi nimerit chiar  numarul tau de telefon, de ce as fi ramas sub impresia rugaciunii  tale de dimineata  pentru sufletul meu  ( lucru care vreau sa-ti spun ca  a ramas acolo undeva in  subconstient pana in chiar momentul in care scriu, toata ziua nu m-am mai gandit la asta, macar ca mi-ar fi fost mult mai usoara ziua, stiind, amintindu-mi ca cuiva chiar i-a pasat de mine) .                    Si acum vin cu o intrebare grea in fata ta ! Vrei sa-mi fi mentor? Pentru ca realmente am nevoie de cineva care sa ma invete cum sa pornesc in ceea ce incet- incet incep sa accept ca este , ar putea fi , noua mea viata. Stiu ca este o responsabilitate foarte mare ceea ce iti cer si de aceea promit ca nu voi face presiuni si nu te voi grabi in a lua decizia, chiar daca eu sunt nerabdatoare sa invat , sa aflu.Probabil ca acum urmeaza deschiderea mintii, dupa ce inima a fost deschisa.Ca inima s-a deschis prin har, am inteles asta, dar mintea mea are nevoie de multa hrana spirituala, de multa invatatura. Si sunt constienta ca este foarte important pentru tot ce voi deveni, mentorul meu, cel care ma va indruma. Pentru ca nu vreau sa ramana descoperirea mea doar la suprafata , nu vreau sa fie doar o foita de superficialitate , nu vreau sa merg la biserica doar  pentru ca se canta frumos si  pentru ca, ma rog, asa se face. Eu chiar vreau sa-mi umplu sufletul de  Cristos si dumnezeirea lui si vreau ca  relatia mea cu El sa fie corecta, nu  una  distorsionata de tot  felul de curente filozofice. Si  am nevoie  de cineva  care sa  ma ajute sa-mi tin departe tendintele de a introduce in credinta mea tot felul de facilitati acolo unde mi se pare ca e prea greu. Si  probabil ca vor  fi si momente  grele , asa cum sper ca vor fi  multe  momente frumoase in  viata mea de aici  inainte. Pentru ca eu chiar am simtit atingerea, si este  minunat. Si nu as vrea sa stric totul , pentru  ca ma stiu ca eram in stare de  asa  ceva . Acum nu  mai stiu  cum sunt,  va trebui sa ma redescopar. Si pentru asta, am nevoie de un brat de nadejde care sa ma sprijine.                                          Imi cer iertare pentru indrazneala si-ti multumesc pentru ascultare.                   Dumnezeu sa te binecuvateze! Buna dimineata !                                  “ Domnul ma primeste.Invata-ma Doamne calea Ta si povatuieste-ma pe cararea cea dreapta “  Psalmul 27:10-11