"Fac un legamant cu voi ca nici o faptura nu va mai fi nimicita de apele potopului si nu va mai veni potop ca sa nimiceasca pamantul. Iata semnul : curcubeul Meu, pe care l-am asezat in nor"(Gen. 9:11-13).

El va sterge orice lacrima din ochii lor si moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tanguire, nici tipat, nici durere, pentru ca lucrurile dintai au trecut." (Apocalipsa 21:4)

Lacrimile sunt prezente in viata noastra indiferent de ce ne propunem noi.

Sunt lacrimi de durere sau lacrimi de bucurie, sunt zgomotoase sau prelinse pe obraz.

Sunt lacrimi cu care ne nastem si pe care le purtam de-a lungul vietii noastre.

Sunt lacrimi pentru cei din familiile noastre, sunt lacrimi pentru prieteni dragi, sunt lacrimi de despartire sau de revedere, din dragoste sau din manie.

Ele sunt roada trairilor, un semn al esentei noastre si al definirii noastre.

Poate cineva sa le defineasca, sa faca o teorie a lacrimilor ? Chiar si medicina nu spune prea mult, niste picaturi de apa sarata care arata suferinta sau bucuria.

Dumnezeu, creatorul nostru detine miracolul lacrimilor.

Suntem atat de mult pretuiti incat Dumnezeu ne-a promis ca va sterge orice lacrima din ochii nostrii.

El doar va putea face asta, El, cel care ne-a creat si care ne-a iubit.

Domnul Isus ne-a invatat sa plangem cu cei ce plang si sa ne bucuram alaturi de cei ce se bucura.

In mijlocul bucuriei, cand intra in Ierusalim, in osanele celor din jur, Domnul Isus a plans.

Cunoscîndu-le inima lipsita de credinta si sensibilitate, falsa haina religioasa de sarbatoare, Domnul Isus plîngea pentru ei. “Morminte varuite” spune Domnul .

Sa avem grija ca Domnul sa nu planga azi si pentru noi.

Domnul Isus a plîns la mormîntul lui Lazar, prietenul sau, caci el il iubea si iubea deasemenea pe Marta si pe sora ei Maria.

Din inima Apostolului Petru ies hohote de plans dupa ce si-a tradat Domnul,: "Si Petru si-a adus aminte de cuvântul lui Isus, care zisese: "Mai înainte de a cânta cocosul, de trei ori, te vei lepada de mine". Si iesind afara, a plâns cu amar". Maria Magdalena spala cu lacrimile ei si sterge cu parul sau picioarele Domnului,- gest de adanca dragoste si de profunda cainta.

Lacrimi, picaturi de suflet iesite din templu.

Sa privim printre lacrimile noastre, sa vedem Curcubeul !

Sa avem puterea si credinta sa nu uitam niciodata ca Domnul este credincios promisiunilor facute.

O lacrima, o oglinda de curcubeu, o promisiune de cer ca ele nu vor curge la nesfarsit !