Un tanar muzician plecat din Arizona moare in Cluj, in conditii neelucidate, inaintea examenului de soferi! 

Am ramas fara cuvinte la primirea vestii ca Ciprian Fodorean a trecut la cele vesnice printr-un accident de circulatie pe strada Plopilor din orasul Cluj Napoca, in timp ce urma sa-si sustina examenul pentru scoala de soferi profesionisti. M-as fi indoit de veridicitatea acestei vesti daca ea nu mi-ar fi fost prezentata, cu o vadita durere in suflet, tocmai de catre Simi Murza, unchiul acestui tanar. Ciprian Fodorean avea 25 de ani, era licentiat in pian la Academia de Muzica “Gheorghe Dima” din Cluj si isi facea masteratul pe canto. In anul 2005 a vizitat pentru prima data Statele Unite, locuind o perioada de sase luni in Chicago, Ilinois. S-a intors apoi acasa iar la inceputul lunii iulie, 2007 a revenit in SUA, de data aceasta insa in Arizona. L-am cunoscut a doua zi dupa ce a sosit in metropola Phoenix. A locuit aici sase luni, apoi a plecat in Romania sa isi dea masteratul. Inca de la prima intrevedere, l-am caracterizat ca pe un baiat foarte educat, respectuos si cu bun simt. Aceste trasaturi au fost confirmate constant de catre toti cei care l-au cunoscut pe parcurs. Inzestrat cu un fin simt al umorului, in cadrul diverselor reuniuni cu prietenii, Ciprian avea darul de-ai face sa se simta bine pe cei din jurul lui. Fiind cel mai mare dintre cei cinci copiii ai familiei Lidia si Eugen Fodorean, era totodata preocupat de fratii si surorile lui mai mici: Eugen, Mihai, Stefania si Salomeea; aceasta din urma fiind stabilita, impreuna cu sotui ei, in orasul Arganda din Spania. “Era un baiat foarte calculat; era foarte econom in cheltuirea banilor. Se gandea mult la familie, cum ar putea sa-i ajute. Simtea foarte mult cu fratii si surorile lui. Se gandea mai putin la viitorul lui” – isi aminteste Simion, unchiul lui Ciprian.

Orice plecare prematura din lumea noastra este o enigma si lasa in urma ei intrebari la care doar Cel de Sus, originatorul vietii, ar putea sa raspunda. Acest caz insa, ridica in mod explicit niste nedumiriri in privinta umanitatii unora de aici de jos, in spectrul carora, siguranta vietii semenului lor ramane in plan auxiliar. Moartea lui Ciprian Fodorean a fost una neobisnuita. Articolele care reies in urma cautarilor numelui sau pe INTERNET , sunt asociate cu un accident in timpul examenului pentru permisul de conducere. In aceleasi fraze, sunt mentionati: un instructor, un agent de Politie (examinator) si numele unei scoli de soferi. Relatarile din aceste reportaje lasa mari umbre de incertitudini. Iata rezumatul unei stiri prezentate de catre un cotidian din Cluj: “Accidentul in urma caruia Ciprian Fodorean si-a pierdut viata este unul nemaiintilnit. Tinarul de 25 de ani se afla in remorca autocamionului scolii de soferi Alpha si astepta sa-i ia locul colegului sau care se afla la volanul autovehiculului si isi sustinea examenul pentru permisul de conducere. La o trecere de pietoni de pe strada Plopilor, tinarul care conducea autocamionul a oprit pentru ca mai multi pietoni sa poata traversa strada. In acelasi moment, Ciprian a crezut ca i-a venit rindul la examen si a incercat sa coboare din remorca. N-a mai apucat, pentru ca ansamblul s-a pus din nou in miscare, s-a dezechilibrat si a cazut sub rotile celei de-a doua remorci. Cei din cabina camionului, printre care si instructorul auto al scolii Alpha si reprezentantul Serviciului Public Comunitar Regim Permise Auto Cluj, nu au observat ca tinarul a ajuns sub rotile remorcii, astfel ca nu au intrerupt examinarea tinarului de la volan, care a continuat deplasarea. Abia dupa ce autocamionul s-a intors la Podul Calvaria si a ajuns inapoi, cei din cabina si-au dat seama ce s-a intimplat. Politistii incearca acum sa stabileasca cine este vinovat in acest caz”. Tot din presa romana aflam ca seful Biroului Regim Permise Auto si Examinari, Dan Florian, sustine ca subalternul sau nu are nicio vina in acest caz. "Nu este nici o problema daca elevii stau in bena in timp ce un altul da examenul. In aceste masini, in spate, sunt banci pe care elevii pot sta. In plus din declaratiile celui care conducea in acel moment se poate vedea clar faptul ca examinatorul i-a spus lui Fodorean sa stea in bena si sa astepte pana o sa vina sa ii spuna ca este radul sau. Se zice in declaratie ca le-a dat indicatii clare. Este normal ca orice parinte sa vrea sa gaseasca un vinovat pentru moartea fiului sau, dar Adrian Micu nu este vinovat" a declarat Dan Florian. Doua intrebari mi-au venit in minte dupa ce am citit explicatia acestui stimabil domn. Prima: cine l-a angajat pe domnia sa la politie iar a doua: cine l-a avansat pana intr-acolo incat sa detina o functie de conducere intr-o institutie atat de importantata intr-un oras de talia Clujului si ce criterii au stat la baza acestor promovari. Cand e vorba de viata unui om, chiar si de la seful unei magazii de lemne ne-am astepta sa foloseasca mai mult profesionalism atunci cand deschide gura pentru a explica un astfel de incident. Capul biroului de examinari ofera insa cu nonsalanta verdicte oferind explicatii cat se poate de superficiale. Iata cateva intrebari la care domnul Dan Florian s-ar fi cuvenit sa raspunda: Potrivit carei legi este regulamentar ca elevii sa circule in bena? De unde stie domnia sa ca Ciprian a coborat din masina deoarece a crezut ca ii venise lui randul? Este aceasta singura ipoteza posibila? De ce sa incheiem aici investigatia si sa ne rezumam doar la prima supozitie, avand in vedere ca e vorba de viata unui om? Daca, spre exemplu, i se facuse rau in bena? Care sunt elementele de siguranta sau de protectie pentru acesti elevi? Cu ce aparate este dotata masina pentru a facilita, in caz de urgenta, comunicarea elevilor din bena cu instructorul sau examinatorul din cabina? Potrivit carei logici este legal sa circuli intr-o bena deschisa, complect izolata de cabina in care pasii pasagerului nu sunt auziti din acea cabina? Cum se face ca remorca a trecut peste tanarul Ciprian Fodorean iar examinatorul (pe care il declarati nevinovat) nu a sesizat impactul si a lasat ca masina sa isi continue linistita drumul tarand dupa ea un tanar care se zbatea intre viata si moarte? Unde e limita legii in care atat agentul de politie cat si instructorul ignora oglinzile retrovizoare pe parcursul examinarii? Daca toate masurile au fost luate, in virtutea legii, cum se explica faptul ca, in momentul incidentului, acestia si-au vazut linistiti de drum….

Intr-o societate in care viata unui om nu are o valoare justa, este posibil ca seful unui departament de politie sa arunce cu nonsalanta praf in ochii opiniei publice, prin concluzii facile, incercand sa-si apere subaternii in detrimentul cetatenilor pentru care este remunerat sa-i apere. Intr-o tara in care coruptia a fost cel putin diminuata (nu eradicata) cazul lui Ciprian Fodorean ar trebui evaluat intr-un mod mult mai serios.  In plus, pana in momentul de fata, nimeni nici din partea Serviciului de Politie nici din partea scolii de soferi “Alpha” nu s-a sinchisit sa de-a nici macar un telefon familiei Fodorean pentru a le transmite “sincere condoleante” sau pentru a exprima regretul lor fata de cele intamplate. Este binecunoscut faptul ca in Statele Unite cand are loc un accident, reprezentatii institutiei sau a companiei care a fost implicata in accident (chiar si cand nu au nici o vina), contacteaza victima sau apartinatorii acesteia, pentru a-si manifesta sprijinul moral si chiar financiar daca e cazul. Sa nu mai pomenim de situatiile in care planeaza o vina si asupra institutiei.

Pentru mine, care de peste un deceniu traiesc intr-o tara democratica, si pentru multi altii, atitudinea cu care autoritatile romane trateaza astfel de cazuri, sfideaza nu doar normele de drept dar si pe fiecare cetatean care populeaza sau viziteaza tara natala. Simtamantul uman ne dicteaza ca o societate libera este aceea in care viata oricarui om este protejata de legile societatii respective.

Cand e vorba de artisti insa putem spune mai mult; pentru ca daca ceilalti oameni raman in sufletul celor apropiati, artistii au privilegiul ca prin opera lor sa fie cunoscuti si de altii si opera lor  sa faca sa vibreze si suflete necunoscute. Un astfel de om a fost si tanarul Ciprian Fodorean, un nume care pronuntat acum de prietenii lui, cu tristetea gandului de a nu mai fi impreuna, trezeste amintiri pline de afectiune si admiratie.

Cei care l-au cunoscut pe Ciprian, nu au pierdut doar un dirijor, solist vocal si pianist de exceptie ci in primul rand un om cu un caracter deosebit.  Dincolo de orice injustitii si eschivari omenesti, Cipri a plecat cu sufletul imaculat in lumea celor drepti. Inainte cu cateva zile de-a pleca in Romania, ne-am intalnit cu el la o nunta in statul Arizona, SUA. Afland ca Ciprian intentioneaza sa plece inapoi in Romania, toti prietenii ne-am luat rand pe rand ramas bun de la el, si l-am incurajat cu optimism, sa revina cat mai curand in Arizona. Imi amintesc cum un prieten apropiat de-a lui Cipri, Marcel Tira, i-a spus la despartire, mai in gluma mai in serios, urmatoarele cuvinte: “Daca nu ne vom mai vedea aici pe Pamant, ne vom vedea in Cer”. “Am avut o presimtire ca nu ne vom mai intalni niciodata. Cand am aflat vestea tragica, m-am suparat foarte tare” – ne-a marturisit Marcel, la cateva zile dupa incident. Inteleptul Solomon spunea ca “omul nu-si cunoaste nici macar ceasul, intocmai ca pestii marii si ca pasarile prinse in capcana. Tot asa sunt si oamenii cand vine fara veste tragedia peste ei”. Într-o viata efemera, aceste adevăruri sunt înfipte în fier-betonul realităţii, indiferent de cât de mult am încerca să le evitam. 

Octavian Curpas

Phoenix, Arizona