Ce dor mi-a fost! ...

   Chinuitor...

   El nu se putea stinge decât Aici! În îmbrăţişarea dată de cea care mă aştepta să-mi spună căci a primit toate darurile mele, acoperite de lacrimi şi vers. Am mângâiat pământul românesc, am întins mâna  spre cer şi  am binecuvântat Creatorul, Mielul şi Duhul Sfânt care mi-au purtat dorul, grija şi lacrimile, dar şi bucuria de a fi din nou... acasă.

   Am mângâiat piatra munţilor la Herculane, verdele hainei lor, am cântat împreună cu Cerna, doinele creştine  din zona Mehedinţilor şi Caraşului, ce se întind dincolo de  creasta munţilor în  Banat sau le-am dat Dunării, să le cânte fraţii români din bisericile din Virset [Serbia].

   Am cerut sfinţirea peste legăturile făcute la începuturi de Tatăl Ceresc, atunci când am fost dată României, ţara în care o mare parte a vieţii mele m-am pregătit pentru cer.

   Soarele mi-a mângâiat sufletul şi faţa, mi-am scăldat  picioarele în spuma Mării Negre, am lăsat cântările de bucurie Cerului şi o mica parte din ele, ... mării.

   L-am bucurat pe Dumnezeu în ''preumblarea'' mea, am şoptit vântului cuvinte cereşti ce-s duse de el, înapoi în cer...

   Am împărţit Pâinea Bucuriei cu surori şi fraţi din Timişoara, Seleuş, Sicula {Arad}, Drobeta Turnu-Severin, Târgovişte, Constanţa.

   Am cântat din toată inima cântarea celui binecuvântat şi am împărţit bucuria cu cei ce s-au bucurat de naşterea ''Fărâmelor de Lumină'' şi a CD-ului ''Rouă  pentru suflet''.

   Mi-am însănătoşit fiinţa cu iubirea Celui ce m-a răscumpărat, am plâns văzând şi suferinţă, neajunsuri, lipsa de înţelepciune, rele intenţii...

   Am îmbrăţişat România prin porii cereşti ai sufletului şi... încă n-am plecat.

           Alexandrina Tulics