CULEGEM DOAR CE SEMĂNĂM

7. Nu vă înşelaţi: "Dumnezeu nu Se lasă să fie batjocorit." Ce seamănă omul, aceea va şi secera.

8. Cine seamănă în firea lui pământească va secera din firea pământească putrezirea; dar cine seamănă în Duhul va secera din Duhul viaţa veşnică.

9. Să nu obosim în facerea binelui; căci, la vremea potrivită, vom secera, dacă nu vom cădea de oboseală.(Galateni 6)

******************************************************************************

În urmă cu câțiva ani am plantat un cais în spatele casei. Nici prin gând nu-mi trecea că voi culege piersici(măcar că și piersicile îmi plac mult). Și am cules și culeg caise. Fermierul seamănă pe o tarla grâu și așteaptă vremea secerișului când va culege grâul. Pe o altă tarla a semănat porumb și așteaptă să culeagă porumb. Încurcături între cele două tarlale nu pot să aibă loc. Fermiereul culege exact ce a semănat. E o lege a naturii decretată de Creator. Dar această lege se aplică și în domeniul spiritual după cum ne spune textul prezentat. ”Ce seamănă omul aceea va și secera.”

S- a făcut un stu­diu cu privire la urmările unei alegeri bune sau rele. Ci­neva a ales să fie ateu şi a trăit o viaţă fără Dumnezeu. El şi-a ales o soţie necredincioasă. Din urmaşii lor, un număr de 310 au murit săraci lipiţi pământului, 150 au fost criminali, 100 au fost beţivi şi mai bine de jumăta­te dintre femei au fost prostituate.

Un alt om a trăit în aceeaşi vreme. El a ales să-i slu­jească cu devotament lui Dumnezeu. El şi-a ales o so­ţie cu frica lui Dumnezeu. Descendenţii lor au fost de­cani de facultăţi, profesori universitari, senatori, avo­caţi, medici, ofiţeri, predicatori şi misionari, autori, funcţionari.

Avem aici de-a face cu principiul consecințelor. În fiecare zi din viață suntem în situația de a face decizii ; zeci și poate sute de decizii. MARELE SEMN DE ÎNTREBARE : la finalul unei decizii putem noi spune cu toată convingerea : ”Tată, binecuvintează această decizie !” Probabil că sunt unele decizii sau fapte peste care nu am putea cere  binecuvântarea Tatălui. Meditând mai profund la acest vast subiect nu putem să nu amintim următoarele :

1.Legea semănatului și culesului e spre binele nostru.

Să încercăm să ne închipuim cum ar fi dacă n-ar fi așa. Dacă am culege din prun mere sau nuci. Dacă am semăna porumb și ar ieși ovăz. Ar fi un haos total pe planeta noastră. Se spune că fizicianul Isaac Newton stătea într-o după masă frumoasă la umbra unui stejar falnic. Cu un ridicat spirit de observație el cugeta cam în felul următor : ”Ciudat e modul cum Dumnezeu a făcut lucrurile în Univers. Ghinda, care este mică, crește în acesr stejar uriaș. Pe de altă parte dovleacul de la mine din grădina crește și e suportat de o viță slabă în comparație cu acest stejar. Ciudat, foarte ciudat. Mă gândesc că ar fi mai înțelept să fie tocmai invers : ghinda să fie pe viță și dovleacul în copac.” Așa se gândea marele fizician și creștin. Dar chiar atunci i-a  căzut pe frunte o ghindă din stejar și imediat a trebuit să recunoască : ”Și totuși în mod înțelept a creat Dumnezu tot ce există. Ce s-ar fi întâmplat cu fruntea mea dacă în loc de ghindă cădea dovleacul ? ”

2. Legea semănatului și culesului e universală.

E valabilă pretutindeni și tot timpul. E valabilă pentru albi, negrii, mulatrii, pentru omul simplu sau pentru șefi de state. E valabilă pentru credincioși și necredincioși, pentru slujitorii care își înțeleg menirea cât și pentru cei ce slujesc din interes. Toți vom da socoteală pentu binele făcut, sau pentru răul făcut. Dumnezeu nu se lasă batjocorit. Această lege se aplică individului cât și societății în care crește individul.

Cum a conceput Dumnezeu de la început lucrurile? Iată ce citim în Geneza 1:11-12 ” 11. Apoi Dumnezeu a zis: "Să dea pământul verdeaţă, iarbă cu sămânţă, pomi roditori, care să facă rod după soiul lor şi care să aibă în ei sămânţa lor pe pământ." Şi aşa a fost.

12. Pământul a dat verdeaţă, iarbă cu sămânţă după soiul ei şi pomi care fac rod şi care îşi au sămânţa în ei, după soiul lor. Dumnezeu a văzut că lucrul acesta era bun.

Expresia cheie în pasajul prezentat este ”după soiul lor” Tot ce se naște, tot ce încolțește este ”după soiul lor”

a)În lumea vegetală

b)În lumea animalelor

c)În lumea spirituală

3.Fiecare seamănă ce vrea

Ne oprește cineva? Ne poate opri Dumnezeu? Desigur, dar nu o face. Se spune despre unul din secretarii lui Hitler că a fost un devotat credincios. A apărut acea propagandă naționalistă care l-a captat, l-a captivat, apoi l-a fascinat. După ce a devenit secretar a trebuit să semene ideile regimului diabolic. Înainte semăna sămânța Cuvântului, vestea bună; după aceea a semănat acea filozofie demonică. Dumnezeu nu l-a oprit. De ce îngăduie Dumnezeu ca oamenii să semene sămânța răului, urii, fărădelegii? El ar putea mântui lumea în 2 minute, nici nu-i trebuie atât. Dar nu forțează pe nimeni. E un gentelman. El îi revelează omului ce se întâmplă dacă cineva sfidează legea divină, dar decizia finală e a omului.

4. Dumnezeu vede ce semănăm.

În orice situație ne aflăm, oriunde, oricând suntem sub privirile Tatălui; instantaneu ochii Lui văd tot ce se petrece în Univers; vede totul și aude totul. În drum spre Damasc Saul avea planul lui privitor la creștini: să semene moarte și distrugere. Dar, conform Faptelor Apostolilor, dintr-dată aude un glas:  ”...pentru ce Mă prigonești?” Era cineva în jur? Probabil Saul s-a uitat în jur să vadă a cui a fost acea voce. Dar nu vede pe nimeni. Dar era sub privirea lui Dumnezeu care avea un plan minunat pentru el. Crime perfecte? Nu există așa ceva? Vede Dumnezeu. Deghizări perfecte? Ascunderi perfecte? Nu exissă așa ceva. Unii se ascund după diferite paravane(interes, nume, putere etc) crezând că nimeni nu-i vede. Cineva seamănă discordie, asta fiind pasiunea lui.

O, de ar ști că e sub vizorul Cerului! În Cer se înregistrează filmul vieții fiecăruia. Cei ce vor auzi glasul ”Depărtați-vă de la Mine” nici o scuză nu vor avea, filmul vieții se va derula sub ochii lor. De aceea iată ce îndemn dă profetul Hagai poporului din timpul său: ”Uitați-vă cu băgare de seamă la căile voastre”(Hagai 1:7)

5. Culegem doar ce semănăm

Aici nu există probabilitate; vorbim aici de siguranță sută la sută. Fermierul când seamănă grâu nu zice: ”Probabil voi secera grâu” Ci știe precis ce va culege. Uneori are loc procesul de multiplicare în sensul că cine seamănă vânt va secera furtună, cine seamănă necaz va secera dezastru, tragedie. Păcatul îi prinde pe oameni din  urmă. Oamenii, în naivitatea lor, cred că sunt sprinteni și pot fugi de păcat. O nu, ci păcatul îi ajunge mai devreme, sau mai târziu. Îi ajunge și le cere nota de plată. În limba engleză există expresia ”Payday, someday”(Într-o anumne zi vine nota de plată). Ce e asta? Culegem ce semănăm. Caracterul omului nu e o haină pe care s-o îmbrăcămn la fiecare capriciu al vremii, ci se formează cum se formează inelele la copac; se ămpregnează în trunchi. Caracterul se impregnează în ființa umană  și nu se poate șterge. Să presupunem că cineva are defecte serioase privitor la menirea pe care o are în viață. Poate pune vina pe mediu? Sau pe societate? Sau pe cultura în care trăiește? Nu? Ci fiecare culege ce-a semănat. E adevărat că soarele răsare peste cei buni și peste cei răi. Se pare că la cei răi le merge bine iar la cei buni nu chiar așa de bine. Ne-am putea mira. S-a mirat și Asaf. Lucrul acesta îl frământa mult pe Asaf: că cei răi o duc bine. Dar la o meditare mai profundă iată care e concluzia: 16. M-am gândit la aceste lucruri ca să le pricep, dar zadarnică mi-a fost truda, 17. până ce am intrat în Sfântul Locaş al lui Dumnezeu şi am luat seama la soarta de la urmă a celor răi(Psalmul 73)

SĂ NU UITĂM. Să nu uităm nici o clipă că trăim în lumea consecințelor. Pe soția lui Lot o privire înapoi a costat-o viața. O simplă privire înapoi s-o coste viața? Nu e prea aspru Dumnezeu? Vedem în acea privire păcatul care e o urâciune în ochii lui Dumnezeu. Ochii Lui sunt atât de puri că nu pot vedea nelegiuirea. Foarte mulți de-a lungul veacurilor au crezut că pot trăi cum vor și totuși pot moșteni Împărăția. Dar Cuvântul spune: ”Nu vă înșelați. Dumnezeu nu se lasă batjocorit.”

VESTEA BUNĂ. S-ar putea ca aceste rânduri să ne îndemne la cercetare personală. Dacă cineva își pleacă, rușinat, capul gândindu-se la felul de sămânță pe care o seamănă, vestea bună e că Mântuitorul a venit să moară pentru păcat. Sângele jertfei are și azi aceeași putere de răscumpărare. Exemplul edificator este pilda fiului risipitor. Ajungând acel fiu la degradarea ființei lui a cules ce-a semănat. Dar în starea aceasta joasă(mai joasă nu se putea) și-a venit în fire. A învins rușinea, frica de a fi respins și s-a reîntors la tatăl lui. Iar acesta îl aștepta cu brațele deschise.

George Cornici/Septembrie, 2013