O amintire și o apreciere de Iosif Țon

Pe neașteptate, în a doua jumătate a lunii decembrie 1973, Liviu Olah a fost anunțat că i s-a redat carnetul de pastor, dar nu la Timișoara, ci la Oradea. Așa se face că de Crăciun, 1973, Liviu și-a început lucrarea de pastor la Biserica Baptistă nr.2 din Oradea.

Liviu venea după vreo patru ani de muncă la domiciliu, timp în care a strigat către Dumnezeu pentru o trezire spirituală în România. Venea încărcat de puterea miraculoasă a plinății Duhului Sfânt. Cu această putere, Liviu a făcut la Oradea două lucruri fundamentale. Întâi, i-a învățat pe toți cei din Biserică, inclusiv pe copii (!) să-și facă listă de rugăciune, cu vecini, colegi de muncă, etc. și să se roage zilnic pentru convertirea lor.

S-a stârnit în Oradea un foc pentru rugăciune enorm. Oamenii veneau la ora de rugăciune nu la nouă dimineața, ci la opt și chiar la șapte!

În al doilea rând, Liviu a început să predice despre "pocăința pocăiților". Le-a arătat fraților și surorilor că s-au obișnuit cu păcatul până acolo încât justifică practicarea unor păcate. Un exemplu a fost furtul de la colectivă sau de la locul de muncă. Acesta era justificat astfel: Statul ne-a luat pământurile și fabricile; toate acestea sunt ale noastre; când noi luăm din produsele noastre, noi practic luăm ceea ce este al nostru, deci noi nu furăm. Liviu a spus că furtul este furt oricum l-am numi noi și pînă nu ne curățăm de acest păcat să nu ne așteptăm ca Domnul să ne binecuvinteze. Astfel, într-o duminică a cerut ca toată Biserica să ia hotărârea că nu vom mai fura de la serviciu sau de la colectivă chiar dacă am muri de foame! Și Biserica a luat această hotărâre prin ridicare de mână.

Apoi a luat pe rând alte păcate "obișnuite la pocăiți" și cu fiecare a ajuns să ia hotărâre cu Biserica să se lase de ele. Cel mai răvășitor păcat la Oradea era băutura. Un fost pastor al Bisericii își avusese propria lui vie și pivniță de vin. Un alt pastor lua duminica după masa ( nu erau servicii după masa în acea vreme) câțiva membri din comitet și mergeau la "Ciupercă" (un restaurant terasă pe deal) și acolo se delectau cu câte un coniac! Puterea Duhului Sfânt prin Liviu Olah i-a convins pe toți că băutura alcoolică este un păcat și așa s-a ajuns că în primăvara lui 19474 Biserica a luat hotărârea ca nimeni să nu mai folosească nici un fel de băutură alcoolică, nici bere, nici vin, nici altele.

Ai crede că strictețea care se impunea acolo va ajunge să-i îndepărteze pe mulți de Biserică. Ceea ce s-a întâmplat a fost exact opusul. Focul puterii Duhului Sfânt era copleșitor și Biserica a ajuns complet neâncăpătoare. Cu toate că se dăduse neoficial știrea că se pot face botezuri fără aprobarea autorităților, Liviu a decis să meargă preacaut. Prin iunie a făcut un botez numai cu copii de-ai fraților, si la primul botez a avut cca 50 de persoane. Apoi un al doilea botez cam prin septembrie, tot cam 50 de persoane, tot din familii de creedincioși. Apoi zăgazul s-a rupt și la începutul lui decembrie a avut un botez fără să mai întrebe din ce familii provin și au botezat în acea duminică 149 de persoane. A fost cel mai mare botez din istoria Bisericii. În următorul an și jumătate, Liviu Olah a mai botezat acolo încă circa 100 de noi convertiți.

Pentru cei ce n-au trăit minunea de la Oradea, trebuie să descriu cum predica Liviu Olah. Se ridica la amvon și începea foarte simplu, ca o discuție oarecare. Dar la câteva minute după acest inceput obișnuit se simțea ca un vuiet și se simțea că a coborât acolo prezența și puterea lui Dumnezeu. Lui Liviu i se schimba brusc vocea și din clipa aceea vorbea cu o voce adâncă, profundă, pasionată. Lumea începea să plângă în hohote sub puterea prezenței lui Dumnezeu. Nu mai auzeai ce spune omul, ci simțeai că ești în prezența lui Dumnezeu și că ai tu acolo o întâlnire cu Dumnezeu și îți vorbește direct Dumnezeu. Așa ceva nu am mai văzut nicăieri și la nici un alt predicator din lume.

Ceea ce s-a întâmplat în acei doi ani la Oradea a fost minunea lucrării directe și copleșitoare a Duhului Sfânt printr-un om care era el însuși copleșit de ceea ce se întâmplă.

Liviu Olah a fost prin excelență un evanghelist, nu un păstor. După doi ani la Oradea, pe la începutul anului 1976, ne-a spus la mai mulți în mod separat că simte că lucrarea lui la Oradea s-a încheiat și că trebuie să meargă ca evanghelist în alte părți. Faptul că în iunie 1976 i s-a retras carnetul de pastor, datorită botezului în aer liber la Criș, pe care a vrut să-l facă, nu a fost motivul plecării de la Oradea. El n-a ținut cont că nu mai are carnet și a plecat la noua Biserică baptistă deschisă la Bujac, un cartier din Arad. De fapt, cu câteva luni înainte, probabil prin martie 1976, anunțase public că a decis să emigreze în America. Era captivat de ideea de a fi evanghelist și în alte părți din lume.

Biserica nr.2 din Oradea a rămas fără pastor cam un an de zile, pana când m-am dus eu pastor acolo. Focul trezirii începută de Duhul Sfânt prin Liviu Olah era încă extrem de puternic. Am avut un mare har să fiu cuprins și eu de focul acela. A fost cel mai mare privilegiu pe care mi l-a dar Dumnezeu să lucrez într-o Biserică aprinsă atât de puternic de focul Duhului lui Dumnezeu.

Cineva a pus întrebarea de ce nu a mai făcut Dumnezeu alte mari lucrări de trezire prin Liviu Olah. Răspunsul îl poate da numai Dumnezeu. El este suveran și El folosește pe cine vrea, unde vrea și cât vrea El. Pe Liviu Olah l-a ales să facă prin el o lucrare unică în România și unică în lumea comunistă. Dumnezeu l-a folosit și după aceea, și la Bujac și în alte părți din țară. Și l-a folosit, la scara decisă de El, și în America. Sunt mulți aceia care pot depune mărturie câtă binecuvântare a fost pentru ei acest om al lui Dumnezeu special. Foarte special!

Fie binecuvântată memoria lui. Îi mulțumim lui Dumnezeu pentru el, noi toți aceia care am fost puternic marcați prin el de puterea Duhului Sfânt.

Sursa: http://barzilaiendan.wordpress.com/ 2008/07/10/liviu-olah-vazut-de-iosif-ton/#more-585