Ieri a fost o zi foarte ploioasă, ca de altfel întreaga săptămână. Mă uitam la picăturile înfuriate care se loveau de geamul maşinii şi mă gândeam ce bine e să fii la adăpost atunci când în jurul tău plouă.

Privind înainte, spre norii negri şi trişti parcă, am observat ceva ce semăna cu un curcubeu: într-adevăr, un mare panou colorat „strălucea” din depărtare. O gamă extraordinară de culori înşirată deasupra unui bloc de locuit, cu textul: „Apartamente noi în centrul Chişinăului. Arta de a trăi frumos.” M-a bucurat „raza de culoare” venită spre mine, dar, m-a pufnit râsul când am citit comparaţia.

Deci, a trăi frumos înseamnă...să ai un apartament nou în centrul unui oraş mare. Cât de simplu e! Şi oamenii pe care tot i-am întrebat ce înseamnă să trăieşti frumos nu au găsit nici un răspuns!

Cu ceva timp în urmă am cunoscut o femeie – venise de curând la adunare şi se alăturase grupului de surori de vârsta a treia. Era poreclită de copii „grăsana”.

Mi-a plăcut din prima clipă...şi am hotărât să scriu despre ea, despre viaţa ei...

Nu a purtat niciodată pantofi din lac, cu cui, şi nici rochii cu flori vesele. Când aduna banii necesari, se „ivea” cineva care avea mai mare nevoie de ei. Şi-a dorit mereu un parfum frumos, care să o facă elegantă şi senzuală, un parfum fructat...Nu a mai găsit bani pentru el...

Mai apoi, a vrut şi ea o poşetă pe care să o asorteze la ţinuta clasică de duminică, dar a considerat că „poate altă dată” şi-o va lua...

Grăsana poartă sandalete din piele dură, fuste simple si bluze vechi, că surorile tinere râd când o văd...Ia-te curcubeul!

Casa ei e foarte sărac mobilată, dar are multe flori  - mi-a dat şi mie un ghiveci. Citeşte foarte mult, ceea ce m-a bucurat enorm, nu are nici radio, nici televizor şi nici nu şi-ar dori să aibă.

Grăsana trăieşte pentru alţii. De fiecare dată când vine la biserică, aduce cu ea tot felul de lucruri: bomboane pentru copii, hrană pentru bătrâni, haine pentru cei săraci...Şi toţi râd de ea...grăsana!!!

Şi mie mi-a adus ceva odată: era ziua mea, tocmai făcusem douăzeci, şi ... s-a apropiat timidă şi mi-a spus: „Ştiu că îţi plac foarte mult lăcrimioarele...nu am avut de unde să-ţi aduc un bucheţel...dar, ţi-am adus un săpun cu miros de lăcrimioare...”

Ieri a fost o zi foarte ploaioasă...şi mă uitam la acel curcubeu minunat, imprimat alături de o reclamă banală... arta de a trăi frumos... "Grăsana" mi-a zis odată că fiecare zi trăită pentru alţii (prin dăruire), e o zi trăită pentru Domnul...Am întrebat-o dacă e fericită...

Şi da, pentru moment, am fost invidioasă pe această fericire, pe femeia asta minunată care ştie, cu adevărat ştie, ce înseamnă arta de a trăi frumos...