Povestea unui vultur
Am fost un vultur...de fapt doar un pui de vultur...tocmai incepusem sa cresc...aripile mele prindeau tot mai multa putere...
Din cuibul meu calduros si sigur priveam cum fratii mei mai mari isi luau zborul si pluteau deasupra muntilor si a vailor...ma vedeam zburand alaturi de ei, ma vedeam dansand si cantand de bucurie deasupra norilor...visam ca intr-o zi voi ajunge sus...sus de tot
Cand cuibul meu s-a destramat eram mult prea mic pentru a zbura...cand m-am vazut fara nici o speranta prabusindu-ma in cea mai adanca prapastie am incercat sa zbor...dar aripile mele prea fragile n-au rezistat in fata vantului si a tuturor obstacolelor care veneau din toate partile...
Mi-aduc aminte si acum primul meu zbor...in ciuda greutatilor si a emotiei care aproape imi spargea pieptul am reusit...de fapt...n-as fi reusit niciodata daca nu era El...m-a luat pe aripile Sale,m-a purtat pana sus si m-a pus pe stanca. Cu o privire plina de bunatate si cu un zambet cald mi-a spus "intr-o zi vei fi un campion...vei ajunge acolo unde nimeni n-a ajuns"
Eram din nou sus..in siguranta...de aici de sus puteam sa privesc in jurul meu si sa visez,sa plang de bucurie,sa cant...credeam din toata inima in promisiunea auzita.
N-a trecut mult timp si intr-o zi ...cand eram singur...am auzit o soapta...aveam un vizitator...n-am inteles ce vrea sa imi spuna..in ochii lui se citeau pofte care imi dadeau fiori...avea un zambet enigmatic...eram asa firav,fricos si timid incat am acceptat ideaa lui...voia sa ma invete sa zbor...dar vai...aripile s-au frant...m-am prabusit in intuneric..am stat acolo mult si am plans...am incercat sa zbor din nou...cu aripi rupte,zburam...dar mult prea jos...am incercat sa ma ridic..dar ce folos? zborul mi-era obositor...voiam sa scap..sa fug de amintiri si de durere...sa cred ca mai exista vindecare,sa sper ca dincolo de nori si de probleme e Cineva care ma va ridica...
Cand seara se lasa...lucurul care mi-l doream cel mai mult era sa ma trezesc pe stanca...sa o iau de la capat,sa am puterea sa nu mai cad,sa nu mai plang...
iar acum, in lumea mea...idealurile nu-si mai aveau sensul...visele mele de altadata erau acum imposibil de atins...cu aripile mele puteam sa ma ridic doar printre cei mai slabi si de multe ori ma pierdeam in multimea mediocritatii...
ce facusem cu promisiunea? unde era visul meu? de ce nu mai aveam incredere in mine? ma vedeam mai degraba un pui de gaina..nu pentru asta am fost creat, dar exact asa traiam...
Dar a venit o zi...o zi in care El m-a gasit din nou...mi-a legat ranile...m-a privit cu bunatate...mi-a sters lacrimile...mi-a dat a doua sansa..m-a urcat din nou pe stanca la care eu nu puteam ajunge...statea langa mine...
Aripile au inceput sa se vindece...au prins din nou putere...am putut zambi din nou...am indraznit chiar si sa visez...mi-am facut noi planuri...m-am vazut din nou zburand...si chiar mi-am luat zborul...la inceput timid...apoi am simtit gustul zborului...eram liber.
De multe ori zborul m-a obosit...amintirile si cicatricele ramase m-au impiedicat sa ajung la culmile la care imi doream... lacrimi si regrete mi-au incetinit de multe ori zborul...dar nu voi renunta... El e langa mine. Vreau locul 1.