Mulţi oameni au impresia că dacă le este milă de cel în probleme, e suficient, au impresia că sentimentul de milă e suficient ca sa poată să spună că şi-au făcut datoria. Doar mila în sine nu valorează nimic, dacă mila nu e învăluită de dragoste şi dacă nu duce la fapte concrete, sentimentul acela e doar o păcăleală. Această milă, care rămâne doar la nivel de sentiment şi nu duce la nimic concret, e de fapt o minciună diavolească, care ne face să credem că avem un suflet atât de bun şi curat, doar ne este milă de x şi y care trec prin încercări, suntem în stare să vărsăm şi o lacrimă dar e prea mult să întindem o mână de ajutor.

Incredibil, dar mila nu este o roadă a Duhului Sfânt...!!! Ştiu că este greu de crezut, dar Galateni 5:22 spune “Roada Duhului, dimpotrivă, este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine. credincioşia, blândeţea, înfrânarea poftelor."

Isus a fost însufleţit de dragoste bazată pe compasiune şi milă faţă de cei în nevoi, şi le-a slujit prin fapte. Nu am găsit nicăieri în Bibie vreun caz în care Isus să stea undeva şi să plângă de mila cuiva dar să nu intervină în a-l ajuta. Avem obiceiul de a ne făli, de a ne mândri cu acest sentiment aparent nobil, dar care nu are nici o valoare dacă nu e însoţit de fapte, de fapte de slujire. De câte ori nu ai auzit pe cineva spunând: vai, mi-e aşa de milă de fratele sau sora asta… îmi rupe inima, nici nu pot să mă gândesc la cât de greu e încercat, vai, vai şi iar vai. Dacă e doar atât, cine are de câştigat din toată telenovela asta a milei???

Isus NU a spus: "Duceţi-vă de la mine, căci am fost flămând şi nu v-a fost milă de mine în adâncul vostru, mi-a fost sete şi nu v-a fost milă de Mine, am fost străin şi nu v-a fost milă de Mine, am fost gol şi nu v-a fost milă de Mine, am fost bolnav şi în temniţă şi nu v-a fost milă de Mine”

Isus a vorbit de fapte, nu de sentimente înduioşătoare care, dacă ramân doar la nivel de sentimente, nu valorează nici doi lei. Unii dintre noi am fi fericiţi ca mila să fie o roadă a Duhului Sfânt, dar uite că nu e, în locul milei e trecută de exemplu: facerea de bine… care e o acţiune, ceva concret, sau credincioşia, în a ajuta oricât de mult timp e nevoie de ajutorul tău, sau îndelunga răbdare, când cel pe care îl ajuti devine cam enervant din cauza problemelor pe care le are, sau bucuria şi bunătatea, care, teoretic, ar trebui să însoţească slujirea noastră.

Mila poate devenii o unealtă foarte şireată a diavolului… Miloşilor din toată lumea, vegheaţi, doar cu milă nu se intră în Împărăţia lui Dumnezeu. Credinţa fără fapte este moartă.