O scurta marturie…       Traind pe pamantul acesta plin de necaz si suferinte, am simtit durerea despartirii cand Domnul a chemat-o pe Ana Maria acasa, la EL. Acest sentiment il poate avea doar o mama si un tata care au trecut prin aceste momente, care au fost in situatia de a-si ingropa copilul.   In familia noastra, cu 15 ani in urma socrul meu si-a ingropat baiatul.  La fel a fost si cu fiica noastra cea mica: ea a plecat inaintea tuturor. E greu sa vezi cum nu se respecta ordinea fireasca, biologica, cei tineri mor inaintea celor in varsta, dar asta nu depinde de noi, ci de Dumnezeu.  Noi ne nastem pe rand dar murim cand ne este randuit de sus, cand Domnul spune “Gata!”.  Important e sa fim pregatiti pentru acest moment.  Suntem incredintati ca moartea fiicei noastre, Ana, nu a fost la voia intamplarii.    Ea a fost ”bobul de grau” care trebuia sa intre in mormant (pamant) ca sa poata aduce roada. Prin predicarea Cuvantului la priveghi si inmormantare, multi au auzit Vestea Buna a Evangheliei si posibilitatea mantuirii prin Fiul lui Dumnezeu, pe care Tatal l-a trimis in lume sa se nasca, sa fie exemplu de traire si apoi sa moara pentru toti pacatosii. Isus ii cheama pe cei tineri la El cercetandu-i printr-o incercare, prin moartea unei persoane apropiate, dar multi nu iau seama. Altii se lasa cercetati si se dedica slujirii Domnului. 

Este greu pentru tinerii din zilele pe care le traim pentru ca sunt zilele de pe urma cand cel rau racneste ca un leu si cauta pe cine sa inghita. Cel rau cauta fel de fel de metode sa atraga tinerii spre el ca sa-I slujeasca. De cand a fost izgonit din cer, Lucifer cauta prin toate metodele sa atraga de partea lui cat mai multi oameni indemnandu-I sa faca rau si sa traiasca in pacat. Ce trist este faptul ca multi cad in plasa lui…De aceea iubit tanar care nu te-ai impacat cu Domnul , orice ai fi facut pana acum, vino la El ca iertarea iti este asigurata si vei primi mantuirea in dar. Trebuie sa te pregatesti ca solul mortii vine pe neasteptate.  

La fiica noastra a venit cand avea doar 18 ani, dar Domnul a ajutat-o sa fie pregatita si a trecut in vesnicie ca o mireasa impodobita cu faptele ei bune si placute inaintea lui Dumnezeu. Este adavarat ca noi, parintii, am suferit mult, dar ne-a mangaiat mult faptul ca fratii si surorile au fost alaturi la suferinta noastra, iar Bunul Dumnezeu ne-a intarit inimile si ne-a pazit mintile intregi.  Ana a ales partea cea buna care nu-i va fi luata.   Dorul de ea ne copleseste, amintirile de asemenea, si mai ales in apropierea datei cand isi sarbatorea ziua de nastere. Anul acesta, in data de 30 septembrie ar fi implinit 20 de ani. Daca ar fi trait, ar mai fi numarat poate cativa zeci de ani si apoi oricum s-ar fi oprit, dar acum e la Tatal ceresc pentru eternitate, pentru vesnicie... Ea si-a salvat sufletul pentru ca L-a iubit pe Dumnezeu, dar ce facem noi care suntem inca in viata ? Cum traim? In asa fel incat sa ne salvam sufletul? Isus a spus: ”ce ar folosi unui om sa castige lumea intreaga daca-si pierde sufeltul?”

Va mai trece inca un Septembrie fara ANA. Anei nu-i mai trebuie cadourile noastre, florile noastre, imbaratisarile noastre...  Ea se afla acum intr-un loc in care florile nu vestejesc.  Inima noatra de parinti plinge pentru ca despartirea doare. Doresc din tot sufletul ca acei parinti care inteleg ce inseamna pierderea unui copil sa ne poarte in rugaciune in continuare.  O LACRIMA DE SEPTEMBRIE  Din durere s-a nascut Lacrima ce-a aparut E fierbinte si amara Din adanca ei camara.   Cat ai vrea sa o strunesti Cu ea nu poti sa vorbesti. Ea se varsa, si e stearsa Alta-n loc, e mai sa iasa.   Lacrima. Ea spune multe In suspinele ei mute... Vorbe, nu poti ca sa legi Lacrimi insa, poti sa stergi...   Paradis cel far\\\' de lacrimi C u cei dragi plecati intai Vreau acolo sus a fi In corul mare al intalnirii.   Mama Anei Maria Gavrilovici (1988-2007) septembrie 2008 ·