Sânge, persecuţie şi groază în India - India trece prin una dintre cele mai mari persecuţii împotriva creştinilor din ultimii ani. Când scriam în numărul precedent despre acest lucru, nu ajunsesem să realizez ce se întâmplă cu adevărat. Zilele au trecut şi presa este împânzită de evenimente care au zguduit imaginea Indiei peste tot în lume. Însă realitatea este atât de tragică, încât este destul de greu de descris în cuvinte ce se întâmplă cu adevărat aici.

Totul a început în statul Orissa, cu câteva săptămâni în urmă, când unul dintre liderii hinduşi a fost găsit împuşcat de grupările maoiste comuniste. Imediat vestea a fost răspândită peste tot şi grupurile fundamentaliste hinduse au asociat crima creştinilor. A fost suficient ca doar câţiva lideri hinduşi din Orissa să incite la violenţă oamenii, şi de aici a început ceea ce poate fi cea mai mare persecuţie din ultimii ani.

A venit totul ca un fel de tsunami din faţa căruia nu au putut fugi decât unii. Imediat mirosul de sânge s-a răspândit peste toată zona. Peste 50 de creştini au fost ucişi cu brutalitate. Femei şi fete au fost abuzate şi apoi ucise cu bestialitate sau arse de vii. Case, biserici al căror număr este greu de estimat, dar vorbim de mii, multe mii, au fost incendiate sau chiar demolate complet.

Fraţii şi surorile noastre care se află în faţa acestor evenimente sunt în marea lor majoritate tribali şi deseori au fost expuşi presiunii enorme de convertire la hinduism, însă pe unii nici moartea nu i-a despărţit de Cel ce a stat pe cruce pentru ei.

În junglele din apropiere au început să se refugieze mii de oameni. Groaza se răspândeşte fulgerător peste tot. Numărul refugiaţilor din junglă a atins cifre de proporţii, peste 50-60 de mii de oameni.

Prigoana nu se opreşte însă aici. Guvernul falimenteaza în a garanta protecţie şi asta era previzibil, căci ei, indirect, susţin tot ce se întâmplă.

Guvernul Indiei încearcă să impună măsuri împotriva guvernului statului Orissa, însă pare doar o umbră până acum. Nimeni nu îndrăzneşte să se întoarcă acasă. Frica îi ţine pe oameni fugari.

De aici, presiunea şi persecuţia a atins şi un alt stat: Madia Pradesh, unde radicalii hinduşi vor o experienţă similară. Zilele trecute chiar auzeam din gura unor lucrători că aceleaşi grupuri vor să răspândească setea de sânge şi aici, în Bihar; dar deocamdata nu sunt semne vizibile. 

Mai departe se aude că în statul Kerala, din sudul ţării, unde este poate cea mai mare concentraţie de creştini - peste 50%, public, într-o dezbatere TV, unul dintre liderii BJP (partidul hindus) a anunţat că nu este exclus ca şi ei să experimenteze aceeaşi soartă.

În faţa acestei situaţii, un semn de întrebare se ridica în mintea mea: “Suntem gata?” – sângele martirilor este parte din fundaţia bisericii. Să aşteptăm o trezire peste India? Eu cred că este vremea unei transformări, şi acest ecou nu va rămâne fără răspuns.

Rugăciunile şi lacrimile noastre îi vor influenţa pe fraţii şi surorile noastre. Va avea grijă Dumnezeu să trimită răspunsul şi încurajarea acolo unde trebuie, noi trebuie doar să o cerem.  Rugaţi-vă pentru India, în special pentru statele Orissa şi Madia Pradesh.

Baza Tineri Pentru Misiune Orissa - Zilele trecute vorbeam cu unul dintre liderii locali şi am aflat că baza TPM din Orissa a fost nevoită, pentru mai multe zile, să întrerupă Şcoala de Ucenicizare, în urma acestor evenimente.

Locaţia lor nu a fost afectată, întrucât în capitala statului nu a început nici un eveniment major de persecuţie, însă atât liderul bazei, cât şi o studentă au pierdut tot ce aveau, casele lor fiind distruse în urma acestei prigoane.

Să mijlocim şi pentru această bază de misiune, care a trecut prin mai multe greutăţi în ultimii ani, ca Dumnezeu să îi ţină tari pe stâncă şi să fie Mângaietorul lor.

Andaman - Predând în DTS, sub ameninţarea de a fi prins de poliţie - Recent ne-am întors din insula Andaman, care aparţine Indiei şi a fost, în timpul tsunamiului, poate cea mai afectată de acele evenimente. Mai jos redau ceea ce am scris în timpul acelor evenimente:

Am venit, invitaţi fiind să predăm în Şcoala de Ucenicizare (DTS) de aici. Totul a decurs bine pentru ei, până în ultima săptămână.

Luni a fost o zi de pace şi marti de asemenea. În ziua de marti, cel mai probabil în timp ce predam despre "Misiune şi evanghelizare", cineva a văzut ce facem şi ne-a reclamat la poliţie. Cursurile se desfăşurau în incinta unei pensiuni (a unor creştini ortodocşi) şi din când în când se mai perindau pe acolo şi altfel de clienţi.

A doua zi a sosit poliţia locală şi de atunci presiunea a crescut continuu. Telefoane în fiecare zi şi vizite pe neaşteptate.

Am aflat de la cel ce se ocupă de pensiune că mai mult ca sigur sunt reprezentanţi ai hinduşilor cei care ne-au văzut, întrucât în ziua respectivă liderul lor venise la pensiune. Apoi un telefon pe neaşteptate de la partidul hindus BJP confirmă într-o oarecare măsură că aşa stau lucrurile.

Nu am vrut să renunţ la a preda, mai ales că era ultima săptămână şi ceea ce predam era esenţial pentru lucrarea lor; aşa că am continuat, însă a trebuit să o facem diferit şi la ore neobişnuite.

Desfăşurăm de atunci cursurile într-un hol, din care poţi intra în diverse camere. Atunci când cineva venea, mă puteam refugia într-una dintre camere. Pe toată durata predării, o parte din echipă a stat la poartă să urmărească cine vine sau pleacă. În cazul în care apăreau din nou cei care exercită presiune, mă sunau pe telefon, pentru ca în câteva secunde cinevă sa preia poziţia de profesor, iar eu să pot merge în altă cameră.

Problema este că de multe ori veneau şi plecau diverse persoane, ceea ce a făcut să luam decizia de a preda noaptea. Aşa că ultimele doua zile, datorită acestei situaţii. am predat dupa ora 10 noaptea şi în condiţiile de mai sus; însă aceasta ne întăreşte şi mai mult să stăm fermi în credinţă şi pentru Numele Lui.

Nu există semne de persecuţie în ce vă descriu eu aici, ci doar o presiune care a început de ceva săptămâni în mai toată India, după tragicele evenimente din Orissa, unde au fost confirmaţi peste 50 de creştini ucişi de radicalii hinduşi şi mai multe zeci de mii de fraţi şi surori dintre triburi, refugiaţi din faţa valurilor de violenţă.

Scriu aceste câteva rânduri pentru a ne ruga împreună. Dumnezeu să ne păzească şi pe noi, dar mai ales pe cei care sunt şi mai mult decât noi în faţa acestor atacuri.

În afară de aceste mici evenimente de care scriu, am găsit Andamanul ca un orăşel extraordinar de frumos, cu o climă şi o vegetaţie de nedescris.

Peste 4 procente din populaţie este reprezentată de credincioşi, din aproximativ 500 de mii de oameni, însă toţi locuitorii sunt veniţi din India, în special din sud. Restul populaţiei locale, în număr de câteva mii, este alcătuită din triburi. Ei locuiesc pe alte insule, mai mici, pentru că în total sunt 520 de insule.

Doar unul dintre cele 5-6 triburi este civilizat şi evanghelizat (Nicobari - unde sunt creştini şi musulmani), însă sunt şi ei nominali şi lipsiţi de viaţă. Nu este permis nimănui să ajungă în Nicobar, ci doar în Andaman şi în alte insule nelocuite.

Restul triburilor sunt total necivilizate şi implicit neevanghelizate, iar autorităţile au restricţionat orice contact între ei şi restul populaţiei, aşa că aici este un oraş cu tot ce îţi doreşti (media, telefoane, internet, maşini etc.), iar câţiva kilometri mai încolo, întâlneşti viaţă tribală.