Te vad in lacrima de durere ce cade din ochii mei.
Te vad in zilele mai putin senine.
Te vad in clipele in care plang si-n faptele ce dor.
Te vad in momentele de cumpana si atunci cand rana, deschisa, doare.
Atunci cand singuratatea imi este tovaras de drum, te vad.
Te vad ca o umbra pe mana mea dreapta, ca un Pastor ce lupta pentru mielul pierdut, in mijlocul lupilor. Stiu ca nu voi duce lipsa de nimic.
Te vad cand ma duci la ape de odihna si imi inviorezi sufletul, dar parca te vad mai clar in mijlocul necazului meu atunci cand faci minuni.
Te vad chiar daca in unele clipe, Cerul imi pare de plumb.
Te vad chiar si atunci cand picioarele nu-mi pot alerga la Casa Ta.
Atunci cand nu pare a exista ceva bun in tot raul, te vad in Promisiunea rostita: " Toate lucrurile lucreza spre binele celor ce-L iubesc pe DUmnezeu! " ... iar eu te vad Dumnezeule,in negrul noptii, fiindca te iubesc!
Te vad cand primec un raspuns pe care defapt nu-l doream.. sau cand nu primesc deloc.
Te vad fiindca am ales sa fi DUmnezeul meu iar eu slujitorul Tau! ( si nu invers )
Te vad cand nelinistea ma inconjoara, fiindca sunt deplin incredintata ca Tu imi indrepti pasii pe carari drepte, din pricina Numelui Tau!
Te vad in durere, fiindca mi-Ai aratat ca esti mult mai Frumos cand ma uit la Tine printre lacrimi... si-Ti pot vedea adevarata Frumusete, mai limpede, cand strabat valea umbrei mortii. ( Tu o transformi intr-o valea a bucuriei )
Te vad fiindca m-Ai invatat ca Harul Tau imi este de ajuns iar puterea Ta e desavarsita in slabiciunea mea!
Te vad cand imi stergi lacrimile robiei... care dor.
Te vad, Shilo, fiindca Tu ai rasarit in existenta mea pustie!...
... fiindca Tu faci din durerile-mi... flori!!!
Multumesc... eu, cea care acum vede Frumusetea TA, cu ochii inimii, Ligia.