Umbra

Autor: Lucaci Laura-Otilia | Album: fara album | Tematica: Mărturii
Resursa adaugata de SagaStone in 04/11/2008

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 0/10 X

Zambesti … iti petreci viata in zgomotul distractiei in care ca orice fiu risipitor te adancesti. Placerea ta consta intr-o zbenguiala de cateva ore intr-un club select si fericirea ta consta in nivelul alcoolului si a drogurilor, inclusiv, din sangele tau. ‘’Am timp sa ma intorc la Dumnezeu’’ este expresia ori scuza celor mai multi si desi suna ironic, nu este, findca acesta este un caz bun. Am sa argumentez si de ce. Ne aflam intr-o periada in care copilul de 16 ani sustine cu mandrie pe diferite pagini ateismul lui. De aceea, cand un om spune totusi, ‘’am sa ma intorc candva la Dumnezeu’’ mai este o sansa, sau persoana respective are un grad de constientizare, desi foarte mic. ‘’Umbra’’ … Ideea mi-a venit in urma vederii unei poze puse pe suport digital, datorita miscarii aparatului de fotografiat in timpul fotografiei, din corpul meu, sa desprins in spate o umbra care imi contura corpul. Avand o imaginatie bogata in primul rand, parca o vedeam rautacioasa, zambind sadic asteptand caderea, si decaderea mea. Intr-o perioada in care oamenii nu isi mai masoara viata in anii ci in decade … iar cel ce decade nu mai sties a se ridice… Ma intristez privind in urma la perioada in care a fost facuta fotografia, Poate findca eu vad aceea umbra rautacioasa, findca acea perioada a fost o perioada de decadere. Nu sunt o persoana sfanta si chiar daca acesti oameni ar sustine necesitatea unui cerc deasupra capului meu, sunt sigura ca puritatea materialului din care ar fi facut, ar fi fals. Insa nu sunt de parerea ca un cerculet deasupra capului ne distinge dar am o parere sigura, ca oricat am incerca nu am fi niciodata cu adevarat sfinti. Stiu ca Diavolul ne ispiteste continuu si puterea noastra scade sau creste. Recunosc puterea Lui Dumnezeu in viata mea si sper ca daca acum aparatul are sa tremure in timpul captarii fotografiei, umbra din spatele meu sa fie mai albicioasa sau mai bine sa nu existe. Dar sunt sigura ca cel mai bine ar fi daca Familia mea ar fi in fotografie: Dumnezeu, Iisus, Duhul Sfant. Parca o pace sufleteasca ma umple cu totul vazandu-I pe toti trei intr-o poza alaturi de mine. Dumnezeu si Isus avand fiecare o mana pe capul meu, eu fiind ingenunchita inaintea lor, si Duhul Sfant in chip de porumbel luminand inaltimea cerului. Ma prinde asa un dor de Casa, zilele astea ii spuneam tatalui meu ,, Tata, sunt pregatita sa merg Acasa, acasa la adevaratul meu Tata,,. Va fi atat de minunat si stiu, Paradisul alaturi de Familia mea. Familia mea care spre deosebire de familia mea biologica nu spune ‘’ Vorbim mai tarziu ca sunt nervoasa/nervos de la servici’’ si spun asta, nu ca mi-as critica parintii. O Familie omniprezenta, suna si este atat de frumos. Nu e nevoie de telefoane, de e-mail-uri ca sa luam legatura, ne trebuie doar o inima pura, un genunchi plecat dar totusi, desi Familia este mereu alaturi de noi, simtim dor de Casa, Casa Sfanta unde au sa fie bucuriile cele mari, alaturi de Dumnezeu unde Il v-om lauda o vesnicie. Asta da fotografie.