Stau si privesc adanc in mine

Intr-o incercare sa inteleg macar o farama

Din fiinta atat de complexa pe care m-a facut Dumnezeu…

Dar de cele mai multe ori nu ma pot intelege…

Imi amintesc ceea a scris David in Psalmul 139

Cand spunea: “Cat de nepatrunse mi se par gandurile Tale, Dumnezeule,

Si cat de mare este numarul lor!

Daca le numar, sunt mai multe decat boabele de nisip.

Cand ma trezesc, sunt tot cu Tine…”

Si tot ce pot face e sa ma plec pe genunchi

Inaintea Celui ce a creat totul intr-un mod atat de stralucit si minunat

Sa ma inchin si sa-L slavesc pentru Dumnezeul atat de maret…

Si imi imaginez cu ochii mintii toti oamenii mari din Biblie

Imi imaginez credinta lor neclintita si trairea lor cu Dumnezeu…

Si desi erau oameni cu multe slabiciuni si defecte

Prin ei, Dumnezeu a facut lucruri incredibile…

Si ma gandesc… de ce ne e credinta atat de mica?

De ce punem mereu “Nu pot!” inainte de toate?

E ceva cu neputinta la Dumnezeu?

Nu… dar noi nu realizam asta sau nu o credem cu adevarat…

Punem mereu slabiciunile si defectele noastre inainte

Ca un motiv a necredintei noastre…

Cand vom realiza ca putem TOTUL in Christos?

Trairea prin credinta e cel mai minunat lucru

Si chiar daca nu ai controlul lucrurilor si evenimentelor din viata ta

Esti liber cu adevarat… Povara ti-e luata… Esti fericit cu adevarat…

Dar prea putin ne dam seama de asta…

Si imi vine in minte ceea ce spune David:

“Am necurmat pe Domnul inaintea ochilor mei:

Cand este El la dreapta mea, nu ma clatin.”   Psalmul 16:8

De aceea Il pun pe Domnul in centrul vietii mele

Si astept ca sa-Si implineasca planul minunat pe care Il are cu mine…

Nu e nimic mai minunat decat sa te increzi in El!